the green field: O zi cu soare

Sambata, echipa de rugby a Romaniei a obtinut una dintre cele mai importante victorii ale ultimului deceniu. Stati un pic... nu va grabiti sa va inghititi limba! Nu a batut vreo Noua Zeelanda sau vreo Africa de Sud... nu a batut nici macar reprezentativa Tarii Galilor, care, oricum, in acest weekend era plecata la Dublin cu treburi numai de ea stiute... Romania a invins Georgia, iar daca unii dintre onorabilii cititori vor spune ca nu e absolut nici o scofala, ar trebui sa stie ca ultima victorie impotriva gruzinilor dateaza din octombrie 2006, ai nostrii pierzand ultimele trei partide directe. Dar nu victoria in sine este atat de importanta, lucru demonstrat de baietii nostrii in precedentele intalniri, in care, de ce sa nu fim malitiosi dar corecti, au parut indiferenti daca castiga sau pierd (sic!), cat faptul ca aceasta vine intr-un moment deosebit de important, acum cand, incercand sa-l prindem pe Dumnezeu de-un picior, ne chinuim in fata Spaniei si a Portugaliei sa prindem re-recalificarile la Cupa Mondiala. Lucru mai mult decat trist, daca stam sa ne gandim ca aceasta „performanta” este mai mult o calificare pe usa din dos, alaturi de un pluton de „echipe de umplutura” a catror calificare la un asemenea eveniment mondial ca cel de anul viitor, din Noua Zeelanda, reprezinta mai degraba un gest de bunavointa din partea forului diriguitor international, decat o recunoastere a unor merite concretizate in performante sportive... Dar sa lasam rautatile deoparte, desi toti stim cat de greu este acest lucru in conditiile date de situatia actuale.
Trebuie sa precizam din capul locului ca Georgia este deja calificata la Cupa Mondiala, nemaipunandu-se in situatia ei nici macar problema pierderii sefiei clasamentului general al competitiei, pana la sfarsitul acesteia. Astfel incat, trebuie sa luam in calcul atunci cand apreciem victoria alor nostri si posibilitatea unei lipse de motivatii din partea adversarilor, desi acest lucru nu a fost predominant vizibil in evolutia jocului. Romania a dominat gramezile, eseul marcat de Marius Tincu in primele minute ale meciului venind in urma unui efort colectiv al pachetului de inaintare. Dima si Paulica Ion, pilierii Stejarilor au stat foarte bine pe piciore in fata adversarilor directi din linia I gruzina, impingerile foarte puternice si perfect sincronizate ale primelor doua linii romane permitand chiar doua gramezi castigate pe repuneri ale adversarilor. Dragos Dima, atent in momentul repunerilor si foarte bine cooordonat cu talonerul Tincu mi s-a parut, daca nu cel mai bun jucator de pe teren, atunci fara indoiala cel mai bun inaintas, asta in conditiile in care diferentele in favoarea alor nostri s-au facut in special la nivelul introducerilor pe gramada. Tenacitatea Stejarilor si insistenta lor in momentele de fixare au provocat greseli ale adversarilor care i-au oferit posibilitatea lui Dan Dumbrava sa marcheze din patru penalitati, aceste puncte, alaturi de un drop-goal si o transformare rotunjindu-i uverturii noastre un excelent procentaj de 100%. Compartimentul median, alcatuit din Lucica Sarbu (pe demi-de-melee) si Dan Dumbrava (pe uvertura) au fost, alaturi de linia I, punctul forte al Romaniei, presiunea exercitata de adversari in terenul nostru fiind de multe ori indepartata prin suturi in tusa inspirate si excelent executate de catre mijlocasi. Iar daca despre Lucian Sarbu se poate spune ca are uneori probleme de reactie pe introducerile adversarilor, in mod sigur nu se poate spune ca nu este inteligent si rapid in gasirea solutiilor de atac, in urma eliberarilor balonului din gramezile si maul-urile castigate de romani. Si nu in ultimul rand, de remarcat evolutiile din ce in ce mai bune ale lui Iulian Dumitras care, prin jocul curajos si foarte fizic, dar si precis in executiile de picior, pare sa-si fi depasit statutul de „baiatul lui tata” (cine cunoaste, stie... sic!), devenind solutia cea mai buna pentru postul de fundas in fata capriciosului, tematorului si lipsitului de initiativa Florin Vlaicu.
Punctul slab ale Romaniei ramane in continuare momentul tusei, nu neaparat din cauza lui talonerului Marius Tincu, ca executant, cat a lipsei unor prinzatori de calitate, atat Socol cat si Ursache sau Tonita fiind mai degraba mediocrii. Socol insa, suplineste aceasta lipsa prin combativitate, fiind alaturi de inchizatorul Alex Manta (absent din pacate in meciul de sambata) jucatorul cel mai implicat in jocul defensiv. Si pentru ca tot aminteam de defensiva, putem remarca, tot la capitolul „slabiciuni”, „subtirimea” celor doi centrii, croiti pe cu totul alte profile decat pe cele presupuse de postul ocupat in teren, Dimofte si Dascalu aratand in continuare ca sunt ceea ce sunt, uvertura, respectiv aripa, prea putin dispusi sa se apere, cat sa asigure consistenta treisferturilor. Si totusi, defensiva a fost foarte disciplinata si precisa, rezistand cu brio repetatelor atacuri gruzine din ultimele douazeci de minute.
Gruzinii, mai bine claditi fizic decat Stejarii, incep sa arate din ce in ce mai bine, in ciuda infrangerii de sambata. Au o linie III care arata un rugby modern, rapid si in forta, compusa din jucatori bine pregatiti fizic si indemanatici, mijlocasi la gramada inteligenti si „iuti” si o linie de treisferturi care pare sa inteleaga tot mai bine care este rostul unui asemenea compartiment in rugby-ul actual. Si chiar daca fundasul gruzin Kvirikashvili a fost cel mai slab om de pe teren, autor al unor gafe „de zile mari”, nu am putut remarca totusi implicarea sa constanta si impetuoasa in atacul troacarilor, izbutind intercalari utile, asa cum, bunaoara, nu le-am vazut in jocul unui Iulian Dumitras mai defensiv si mai static.
Scorul de 22-10 inregistrat dupa 80 de minute pe tabela Stadionului Arcul de Triumf reflecta, daca nu realitatea diferentelor generale de valoare dintre cele doua echipe, la momentul acesta Georgia fiind usor in fata Romaniei ca valoare a jocului prestat, macar realitatea din teren in cadrul jocului de sambata, Stejarii fiind mai indrazneti, mai bataiosi si mai motivati decat gruzinii. Diferenta de scor este una justa, Romania fiind dincolo de orice dubii, mai buna. O alta surpriza placuta, pe langa victoria alor nostri, a fost atmosfera lipsita de resentimente din teren, atat romanii cat si georgienii aratand fair-play si maturitate, infirmand intr-un mod fericit prejudecata acelora care ne considerau, atat pe noi cat si pe ei, prea... nedusi la biserica...
Saptamana urmatoare urmeaza partida impotriva Portugaliei, cea mai importanta dintre cele care ne-au mai ramas de jucat. Probabil vom castiga si vom merge in recalificari, unde vom juca cu echipe care abia daca sunt in stare sa pronunte cuvantul „rugby”. Le vom bate, ne vom califica la campionatul mondial si vom scuipa in san, gandindu-ne cat de aproape am fost sa ne facem de toata minunea si sa ratam excursia in Noua Zeelanda.

Dan Dumbrava, transformand eseul Stejarilor