joi, 29 aprilie 2010

Parcul Stirbey


Unul dintre cele mai dragi locuri mie este parcul Stirbey. Este aproape de casa mea… de fapt, chiar foarte aproape… numai o suta de metri, este verde, este curat, este plin de parfum de padure si plin de amintiri. Odata cu debarcarea primaverii, una dintre cele mai placute preocupari de weekend poate fi vizitarea acestui parc. Drept care, atasat la bratul Monicăi-Pisicăi, m-am hotarat sa „abordez” natura trezita la viata sub razele unui soare caldut si lenes. Nu am fost la restaurantul palatului, intrucat este prea scump pentru lipsa noastra totala de interes fata de fiţele ieftine, asa ca doar ne-am plimbat… Cum ne-am plimbat, asta se va vedea din pozele urmatoare, obtinute ilegal, apropo, pentru ca, din zece in zece metri, fiecare copac avea un afis lipit in care eram instiintati de faptul ca fotografiatul este strict interzis. De ce…? Eh… am uitat sa intreb copacii… Oricum, mi-am propus sa revin, insotit de Monica-Pisica, cat si de aparatul de fotografiat si o sticla de cocârţ, pentru ca sa ma apuce bâzdâcul daca o sa dau vreodată un milion de lei pe-o sticla de pişoarcă marca Vincon, doar pentru ca sa zic ca am baut la carciuma palatului Stirbey. Astfel ca, este posibil ca urmatorul set de poze sa iasa mai… „tremurate”… 

Blue eyes


Un iepuroi...


Doi iepuroi


Lebada neagra...


Lebada alba


Acuarela


Debarcader


Copac indragostit...


Ent


Franturi de cer


Motan


Flori si nori


Doi nasosi


Nasturei


Cupola capelei


Capela


Radacini


Flori galbene


Pastel


Turnul de apa


Gaudi's dream


Window in the sky


... iar, la sfarsit, Monica-Pisica va ureaza "La revedere!"

miercuri, 14 aprilie 2010

Sferturile de finala ale H Cup

Sferturile de finala ale H Cup, disputate vineri, sambata si duminica au prilejuit patru intalniri pline de dinamism si suspans, incheiate insa cu rezultate previzibile sau, cel putin, cu rezultatele pe care majoritatea cunoscatorilor le scontau pentru finalul meciurilor. Au fost patru echipe franceze (Toulouse, Stade Francais, Clermont Auvergne si Biarritz Pays Basque), doua irlandeze (Leinster si Munster), una din Anglia (Northampton) si una din Tara Galilor (Ospreys). Determinarea francezilor de a reveni in fruntea rugbiului european, vizibila la nivelul echipei nationale, castigatoare cu Mare Slem a Six Nations, s-a reflectat si asupra prestatiilor echipelor de club, care in acest sezon s-au comportat exemplar in competitiile intercluburi, ajutate poate si de faptul ca, dupa toate aparentele, campionatul francez pare sa fi depasit ca si… confort material, campionatul englez.

Leinster – Clermont Auvergne

Vineri seara, la Dublin, in fieful celor de la Leinster, francezii de la Clermont pareau victime sigure in fata campioanei europene en-titre, animate de elanul ofensiv al unei linii de treisferturi in proportie majoritara identica cu cea a nationalei Irlandei, in cadrul careia se remarca in special cuplul de centrii Brian O’Driscoll-Gordon D’Arcy. Desi Clermont venea cu jucatori precum Aurelian Rougerie, Julien Malzieu, Morgan Parra, Thomas Domingo, Julien Bonaire, Alexandre Lapandry sau Julien Pierre, toti acestia oameni de nationala, aflati mereu in vederile selectionerului Marc Lievremont, dejavantajul terenului advers, precum si surprizele tactice pe care australianul Michael Ceika, antrenorul lui Leinster, una dintre cele mai luminate minti ale rugbiului contemporan, le avea pregatite, ii punea pe francezi in postura de a aborda meciul cu a doua sansa, fiind obligati sa faca uz inca de la inceputul meciului de intreg potentialul fizic, pentru a impune ritmul jocului si a impinge actiunea in terenul irlandez. Iar aceasta tactica a dat roade, Leinster fiind blocata in propria jumatate de atacurile riguroase ale lui Clermont, dupa 20 de minute de joc, francezii avand o posesie de peste 80%, dar si un avantaj de 10 puncte pe tabela de scor. Replica irlandeza nu s-a lasat insa prea mult asteptata, Sexton punctand in urma unei penalitati cu doua minute inainte ca inchizatorul Jamie Heaslip sa culce balonul in terenul de tinta advers si sa relanseze partida. Era minutul 23, iar transformarea aceluiasi Sexton restabilise egalitatea la 10. Ca orice echipa mare, Leinster intuieste teama unui adversar care, desi incepuse foarte bine, isi vedea pierdut avantajul, si continua sa atace, castigand prin aglomerari spontane intreg 22-ul francez. Dupa o serie de aglomerari-pase scurte, la finalizare se va afla acelasi Heaslip, care culca la centru, aducandu-si pentru prima oara echipa in avantaj. Sexton puncteaza si el transformarea, iar scorul devenea 17-10. La pauza tabela arata o diferenta de 10 puncte penru irlandezi (20-10), care priveau relaxati spre a doua jumatate a meciului. Elevii lui Vern Cotter nu s-au resemnat, incepand la fel de furios ca si in prima parte, marcand un eseu dupa doar 4 minute, prin acelasi Malzieu. Iar ca evolutia lucrurilor sa provoace palpitatii suporterior adunati pe RDS Arena, Malzieu mai inscrie un eseu, in minutul 62, ducand scorul la 28-23, echipa sa revenind astfel in avantaj. Desi au jucat deschis, necautand sa se apere, francezii au gresit exact atunci cand nu trebuia, oferindu-i lui Sexton prilejul sa puna in dreptul echipei sale cele sase puncte ale unei victorii la limita: 29-28. Infrangerea a fost cu atat mai dureroasa pentru francezi, cu cat transformerul Broke James a avut un procentaj de reusite a loviturilor de picior dezastruos, privandu-si echipa, prin ratarile sale, de cel putin 15 puncte. Nimeni nu cred ca a inteles de ce sarcina suturilor la buturi nu a revenit lui Morgan Parra, transformerul nationalei Frantei, cand deja devenise evidenta lipsa de forma a australianului. Victoriosi, irlandezii au simtit totusi cum le fuge pamantul de sub picioare, fiind condusi o buna parte a meciului, atat in privinta scorului, cat si a jocului aratat. Asadar o victorie lipsita de stralucire pentru Leinster, izbutita mai ales cu largul concurs a lui Broke James, fara ale carui ratari Clermont Auvergne ar fi izbutit mai mult ca sigur o calificare in semifinale…

Primul eseu al lui Jamie Heaslip


Incercare de drop-goal a lui Broke James


Brian O'Driscoll, lansat spre terenul de tinta al lui Clermont


Julien Malzieu, cel mai eficient om al francezilor, autor al trei eseuri


Biarritz Pays Basque-Ospreys

Nimeni nu ar fi crezut ca intalnirea de la San Sebastian, de pe Estadio Anoeta, s-ar putea termina cu un scor similar celui inregistrat cu doar o seara inainte, la Dublin. Bascii de la Biarritz, incurajati frenetic de cei 30 de mii de fani care se deplasasera in Spania pentru intalnirea cu galezii de la Ospreys, porneau ca favoriti, unele case de pariuri mai indraznete pronosticand o victorie chiar la 15 puncte a gazdelor. Cu toate acestea, partida a fost una foarte stransa, la pauza scorul fiind de 16-15 in favoarea bascilor, galezii conducand insa la eseuri, 2-1, prin reusitele lui Ryan Jones si Lee Byrne. Diferent a fost in sa facuta de precizia lui Damien Traille, care a izbutit doua „drop-goal”-uri, fata de doar unul al galezilor, opera uverturii Dan Biggar. Repriza a doua a inceput precaut, echipele ferindu-se de atacuri temerare care sa le provoace eventuale brese in aparare. Cate o greseala de ambele parti, iar scorul arata la cinci minute dupa pauza 19-18, Dan Biggar si Dimitri Yachvili trecand mingea printre buturi. In minutul 50 insa, aducandu-si parca aminte de rivalitatile de acasa, fundasul englez al lui Biarritz, Iain Balshaw, patrunde in terenul de tinta advers, aducand echipei sale punctele unui eseu transformat, pentru ca zece minute mai tarziu, Damien Traille sa inchida tabela in dreptul gazdelor la 29, marcand cel de-al treilea drop-goal al zilei. Eseul scotianului Nikky Walker, venit cu cinci minute inaintea fluierului final, i-a apropiat pe galezi la doar un punct de adversari, Ospreys atacand furibund in cautarea victoriei. Victorie care ar fi venit mai mult ca sigur daca arbitrul ar fi sanctionat cu penalitate un off-side mare cat o zi de post al celor de la Biarritz, savarsit intentionat si care in alte situatii s-ar pedepsi chiar cu un cartonas galben, putand fi lesne considerat anti-joc. Dar cum irlandezul George Clancy, arbitrul atat de blamat de galezi dupa acest meci, a fost indecis, sau poate pus si simplu nu a vrut sa strice petrecerea gasconilor acordand o penalitate pentru adversarii lor la ultima faza de joc, a fuierat finalul partidei, in semifinale au mers gazdele, lasandu-l inlacrimat pe Ryan Jones, bravul capitan galez, caruia nu-i venea sa creada nedeptatea suferita.

Duel pentru minge intre Tommy Bowe si Damiem Traille


Mike Phillips in lupta cu defensiva lui Biarritz


Eseul lui Iain Balshaw


In loc de epilog, tristetea lui Marty Holah


Munster-Northampton Saints

Ultimele doua meciuri nu au mai fost atat de dramatice ca primele, gazdele impunandu-se lejer, mai intai Munster, in fata lui Northampton, iar duminica, in ultima partida a sferturilor, Stade Toulousaine in fata lui Stade Francaise.
La Limerick, in „Orasul Sfintilor”, sfintii lui Northampton nu si-au putut juca sansa in fata gazdelor decat o repriza , dupa primele 40 de minute englezii avand un avantaj de un punct in fata irlandezilor, desi acestia din urma marcasera doua eseuri spectaculoase, prin fostul „all-black” Doug Howlett si australianul Paul Warwick. Repriza a doua insa a apartinut in totalitate gazdelor, care au mai reusit doua eseuri, prin Jean de Villiers si Doug Howlett, restul punctelor pana la 33 apartinand lui Ronnie O’Gara. Pentru Northampton doar transformerul Steve Mylner a mai reusit trei puncte, scorul final aratand un fara de speranta pentru englezi 33-19. Impresionant a fost duelul liniilor I, Marcus Horan, Jerry Flannery si John Hayes, pentru Munster si Soane Tonga’uiha, Dylan Hartley si Euan Murray pentru Northampton, gramezile fixe fiind printre cele mai spectaculoase momente ale meciului. Lipsa lui Paul O’Connell s-a observat in eficienta repunerilor din tusa ale lui Munster, cuplul de linia II – O’Callaghan-Mick O’Driscoll pierzand pe 5 din cele 14 tuse pe repunere proprie. S-au revansat in schimb in faza defensiva, unde cei doi au reusit impreuna 20 de pacaje decisive, fiind intrecuti in eficacitate doar de teribilul flanker David Wallace (13 placaje), cel mai bun om al meciului pentru irlandezi.

Degajare lunga a terenului, realizata de Ronan O'Gara


Soane Tonga'uiha, cel mai curajos om al Sfintilor


Phil Dowson, "imbratisat" de aparatorii lui Munster


Jerry Flanery, protejat de Mick O'Driscoll


Bruce Reihana placat de David Wallace


Marc perfect executat de Ben Foden


Eseul lui Doug Howlett a inchis partida.


Stade Toulousaine-Stade Francaise

La Tuoluose, echipa gazda primea vizita conationalilor parizieni de la Stade Francaise, in ceea ce se anunta ca fiind cel mai spectaculos meci al sferturilor de finala. Si asa a si fost, cel putin in prima repriza, cand cele doua combatante au mers umar la umar. Parizienii nu puteau uita acel 0-29 inregistrat chiar pe teren propriu in fata occitanilor, de aceea daruirea si dispozitia pentru sacrificiu au fost notele dominante ale jocului lui Stade Francaise in primele 40 de minute. Din pacate insa, risipa de energie, precum si neglijenta in joc si-au spus cuvantul, oaspetii savarsind nu mai putin de 13 greseli, 7 dintre ele sanctionate de executiile precise ale uverturii lui Toulouse, David Skrela. Incepand cu minutul 48, momentul ultimelor puncte puse pe tabela de transformerul parizian Lionel Beauxis, Stade Francaise a incetat sa mai existe pe teren. Lovitura de gratie i-a fost data de eseurile argentinianului Particio Albacete si Cedric Heymans, ambele transformate de Skrela, la care se adauga cele 15 puncte din penalitati, realizate tot de uvertura lui Toulouse. Omul meciului a fost neo-zeelandezul gazdelor de pe postul de mijlocas la deschidere, Byron Kelleher, excelent tactician si autor al unor pase-scheme demne de un jucator care aproape un deceniu nu a avut concurent pe postul sau in reprezentativa All Blacks. De cealalta parte, parizienii par sa se adanceasca intr-o criza fara precedent, pe langa pierderile de natura financiara provocate de ratarea calificarii, acestia fiind amenintati cu retrogradarea din Top 14 de catre federatia franceza, din cauza unei datorii de aproape 2 milioane de euro. In aceste conditii, mult trambitata asezare pe scaunul tehnic a lui Michael Ceika, ca si posibila cooptare in lotul lui Stade Francaise a lui Brian O’Driscoll par evenimente destul de putin in masura a revigora o echipa care se confrunta cu probleme de lot, probleme financiare si, implicit, dificultati in realizarea marii performante.

Rodrigo Roncero, oferind parizienilor "exemplul capitanului"


Particio Albacete, "infigand" balonul in spatiul de eseu


Efortul lui Huga Southwell


Cedric Heymans, scapat in terenul de tinta


Semifinalele H Cup, programate pentru 1 si 2 mai, vor aseza fata in fata pe Toulouse si Leinster, in primul meci, si pe Biarritz si Munster, in cel de-al doilea. La o prima vedere, cele doua confruntari franco-irlandeze ar fi la indemana rugbistilor din hexagon, fie si pentru faptul ca acestea se desfasoara pe teren francez. Irlandezii insa sunt renumiti pentru extraordinarul lor spirit combativ, astfel incat este posibil ca imaginatia si inteligenta jocului francez sa gaseasca un adversar redutabil, poate chiar imposibil de infrant, in rigoarea tactica si in spiritul de sacrificiu al celor mai galonate franchise din Insula Verde.