Motto: "Asta nu-i politica... asta-i prostia din capu' vostru!" (Tugurlan)
Nu am votat niciodata, iar asta din doua motive. Primul ar fi acela ca pana acum, in cei zece ani de cand posed dreptul legal de a vota nu am putut afla nici un candidat care sa-mi ofere, nici macar la nivelul discursului, garantia ca lucrurile vor putea fi mai bune pentru mine si pentru semenii cu care convietuiesc. Al doilea motiv ar fi acela al incompatibilitatii ideologice, ca sa spun asa… Ca anarhist de stanga, nu cred in ordinea politica actuala si nici in modul injust si inumam in care este cladita societatea, astfel ca, daca nu am destul tupeu sa arunc cocktail-uri Molotov in cladirea Guvernului, imi pot pastra „neintinate idealurile” anarhiste, alegand solutia nonviolenta a boicotarii scrutinelor de tot felul.
Cu toate acestea, nu pot nega faptul ca ma uit la balciotecile cu politici si politicieni. Nu exagerez insa cu asta, pentru ca, vorba aia, nici pisicii nu i-a fost prea bine cand a fost curioasa, dar nici nu stau cu capul intre coarne ca bivolul, preocupandu-ma doar de procurarea materiei pentru rumegat. Sunt principii pe care le pretind politicii si politicienilor, pentru ca… asemenea oricarui cap patrat, am principii! Principii de care m-am amuzat copios, intr-un exercitiu sublim de autoironie, in aceasta campanie electorala…
In primul rand m-a amuzat partea cu „pregatirea ideologica” a candidatilor… si cand spun candidati nu ma refer la alde Eduard Manole, Ninel Potarca sau Remus Cernea… Nu ma refer nici macar la Crin Antonescu, care… dar despre dansul o sa vorbim mai tarziu…
Basescu, cel pe care l-am mai scuipat cu venin si cu alte ocazii, este dupa cum ati ghicit baiatul de dreapta… Atat de popular si de dreapta, ca acum vreo doi-trei ani inca o mai „ardea” cu partidul dansului in Internationala socialista, pana s-au prins aia ca „pedeilor” le cam place sa sada cu curul in doua luntrii, aruncand ocheade dulci partenerilor de guvernare de atunci, liberali, in scopul unor relatii ideologice neprincipiale. Drept pentru care „internationalistii” au considerat oportun sa dea de-a dura cu socialistii damboviteni, mirandu-se si azi cum de au putut fi atat de naivi, daca nu chiar prosti de-a binelea, incat sa se increada in cuvantul „puilor de naparca” de la Bucuresti… Basescu, deja in fruntea Romaniei, nu a facut insa din asta un capat de tara, cotind-o ca la Ploiesti si orientandu-se rapid catre „popularii” europeni, chipurile cea mai puternica gasca de dreapta din Parlamentul European, in fapt o adunatura pestrita si deloc de incredere, fara cap si coada, instabila si colerica, croita parca dupa chipul si asemanarea prezidentiabilului… In aceste conditii, lui Basescu nu i-a fost deloc greu sa pozeze in izmenele cavalerului liberal, desi trecutul sau il recomanda mai de stanga decat pe multi dintre fostii sai tovarasi socialisti. Si-a schimbat retorica cu 180 de grade, ca doar nu-l durea gura, si s-a apucat sa turuie la gogosi de dreapta… Ciudat este faptul ca poporul, de care Basescu este atat de indragostit incat va ajunge sa-l intrebe probabil, printr-un referendum, si cat este ceasul, tot ca pe un tatuc preocupat de soarta plozilor paduchiosi l-a perceput, chit ca singurul plod paduchios cu care a interactionat in ultimii cinci ani a avut ghinionul sa-si „fure” de la basel o ditamai smetia peste bot din cauza unei strigaturi mai nelalocul ei… Lucru care nu s-a intamplat copiilor de curte ai presedintelui, care au prosperat in urma contractelor „grase” incheiate pe bani publici, cu statul, desi tatucul lor nu prididea cu sborsitul la mogulii cei corupti si la mogulariile lor imorale.
Celalalt baiat, cel de stanga, este cel mai de dreapta baiat de stanga pe care un partid de stanga l-a propus ca produs reprezentativ (mama lui de calmbur!…) Cand mai uit la Geoana, la cum vorbeste, la cum se poarta si gandindu-ma la trecutul sau ma incearca un sentiment de confuzie pe care cred ca l-as mai avea doar vazandu-l pe Hitler dansand kazacioc. Un fost ambasador in S.U.A., un baiat cu papion care isi ia ceaiul cu manusi albe!?!... Pe bune acum, mai proletar parea Adrian Nastase!… Oricat de mult garanteaza Marian Vanghelie pentru onestitatea social-democrata a lui Geoana, nici chiar eu nu sunt atat de naiv si credul incat sa pun botu’. Dar nu asta este marea problema a lui Geoana, respectiv daca lumea il percepe ca pe un personaj politic autentic de stanga, cat faptul ca el insusi nu pare sa se perceapa in vreun fel. In discursul sau, se poate observa ca stie ce-i aia social-democratie moderna, ca i-a citit pe teoreticienii neo-laburismului si a celei de-a III- cai, dar nu pare sa creada o iota din tot ceea ce spune. Este ca si cum m-as apuca eu sa vorbesc despre neo-conservatorism. Pot sa o fac vreme de trei ore, dar fara sa simt nici un fior… Vorba lui George Best: „Degeaba esti pasionat de fotbal, daca nu arzi pentru fotbal”. Ori Geoana arde si el, ca tot omul pentru ceva, dar in mod sigur nu pentru social-democratie. Ca si Nastase, este un om cu pasiuni burgheze, colectionar de tablouri, vinuri si trabucuri. Pun pariu ca habar nu are ca pe Che il mai chema si Rafael… Pun pariu ca daca ar citi acest articol, nici macar nu i s-a aprinde beculetul din prima despre cine vorbesc… Ceea ce, pentru un social-democrat, chiar si pentru cel mai liberal dintre acestia, este absolut impardonabil. Hm… auzi tu… „Care Che?”…
Al doilea lucru cu adevarat amuzant este triumful fara echifoc al spiritului „fesenist”. La douazeci de ani de la Revolutie, pluripartitismul romanesc iata ca isi da duhul… Ce ironie a sortii mai poate face ca, in turul doi al celor mai importante alegeri sa se intalneasca candidati sprijiniti, pe de-o parte, de oameni ca Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Viorel Hrebenciuc, dinpreuna cu toata gasca de cefe late, iar de cealata parte personaje ca Mele sau Stolo, cel pe care plini de ura proletara il vom numi si Frankie... Pai toti acesti domni eleganti si cu nasul mare nu au fost oare crescuti cu totii la pieptul generos al cripto-securismului post-decembrist. Nu au fost dansii tovaraseii din linia a doua, cei care i-au tras presul de sub picioare lui Ceausescu si apoi au confiscat puterea, impunand aceasta ordine pseudo-democratica si tot acest capitalism cacacios care au facut din Romania o tara aflata pe undeva intre statutul de „bananiera” si de „democratie” sud-americana? Asa ca, nu cred ca mai are rost sa ne intrebam cine va castiga aceasta competitie politica... Vorba lui Mitica Dragomir...”La vremuri noi, tot noi...” Mai grav pentru democratia noastra cu dinti de lemn mi se pare insa consfintirea distrugerii legice a opozitiei democratice autentice. Daca pe taranisti a incercat Iliescu din rasputeri sa-i rapuna fara sa reuseasca, mai mult succes se pare ca a avut Basescu. Fantoma partidului de altadata, acum incaputa in mainile unui pacalici politic ca Milut, s-a lasat sedus de „proiectul de dreapta” al democrat-liberalilor, aruncandu-se ca mireasa proasta in asternutul portocaliu plin de pleosnite, semnandu-si astfel condamnarea la mizerie si uitare. Sunt convins ca aceeasi soarta ii paste si pe liberali. Daca Basescu nu a reusit sa le bage mortul pe geam, desi s-a chinuit din greu, sunt gata sa pariez oricat ca PSD-ul va reusi acest lucru in maxim un an. Mai mult ca sigur liberalii vor incepe din nou sa se certe, intaratati de PSD, sa duca politici fractionare la nivel intern, cum de altfel au tot facut in cei douazeci de ani de istorie, vor slabi ca urmare a certurilor interne, iar social-democratii le vor da in cele din urma lovitura de gratie, scuturandu-i de la guvernare. Ezitarile lui Johannis, un neamt care, ca orice reprezentant al unei natiuni care a dus pana la capat doua razboaie mondiale, desi stia inca de pe la inceput ca le va pierde, precum si incercatrile acestuia de a-si pastra pe timpul ocuparii functiei de sef al Guvernului si scaunul de primar al Sibiului, sunt semne premonitorii ale dezastrului care ii paste pe bietii liberali, dornici de cautat amantlacuri cu niste venerici ca pesedeii lu’ nea Nelu. Sic transit gloria mundi!
Argumentele lui Basescu, populiste si usor patriotarde, luptele sale intru dreptate cu sistemul ticalosit al mogulilor, condamnarea comunismului si traiul bun promis celor multi si prosti nu s-au dovedit a fi decat retorica falsa. Sprijinul neconditionat acordat clicii personale, demagogia agresiva, dezbinarea societatii prin invrajbirea categoriilor sociale, nepotismul si lipsa de loialitate sunt doar cateva din imaginea pe care o lasa dupa cinci ani de mandat cel mai iliescian presedinte al romaniei de la... Ion Iliescu incoace... Argumentele lui Geoana?... Argumentele lui Falstaf... si ale celui mai de seama discipol al sau, Ion Iliescu.
Nu trebuie omis in aceasta ecuatie a absurdului nici Crin Antonescu. Trebuie sa recunosc ca pe acesta l-am urmarit cu cea mai mare atentie, fiind curios ce fel de retorica electorala are un candidat liberal autentic, dat fiind faptul ca liberalii n-au mai propus singuri, in afara aliantelor politice, nici un candidat din 1992. Nu am mai fost atat de dezamagit de la pierderea barajulului pentru Cupa Mondiala din 2002 de catre nationala de fotbal, in fata Sloveniei... Nici un mesaj liberal de la Antonescu, nici o solutie economica... doar acuze la adresa contracandidatilor, atitudine de mahala, obraznicie... pana la urma lucruri firesti de la unul pe care pana si Nuti Udrea l-a luat la misto, trimitandu-l la coafor... Noroc cu pesedeul ca-i tolerant si cooperant in actul guvernarii, ca altfel iar ramanea Patriciu in opozitie...
...De asemenea, nici Vadim... Anul acesta l-am crezut mai mult ca niciodata cand s-a apucat sa spumege pe la televiziuni ca-i furat. Saracia, nivelul de cultura, soiritul revansard si, in general, lipsa culturii politice a poporului roman ii asigura, in mod real, cel putin 20 de procente lui Vadim. Romania, care nu este nici Bucuresti, nici Cluj, nici Iasi si nici Timisoara, ci acea tara afundata in noroiul ulitelor neasfaltate, care isi duce traiul intr-o mizerie medievala, dar care vede la televizorul racordat la antena digitala opulenta celor aflati la putere vor ca nenorocirea lor sa fie razbunata. Iar fostul adorator al Elenei Ceausescu, a carui poate singura calitate este ca nu-i pasa ce spun altii despre el cand ii dau in cap cu democratia, le spune oamenilor exact ce vor sa auda si suficient cat sa le ia voturile. Pe langa taditionalul „Jos Mafia, sus Patria!” si „Muie hotii!”, un lucru haios am aflat de la Vadim... Stiati ca pe Sever Voinescu, ala ciufulit dar cu barba dichisita, de care face caterinca Mircea Badea, il cheama de fapt Cotoi? Vadim a comunicat asta, printre hohote de ras, natiunii... Tot mai mult decat a comunicat, de exemplu, Crin Antonescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu