Nord si sud

Asa cum se intampla in fiecare toamna, echipele nationale din emisfera de sud si-au inceput traditionalul turneu in Europa, ziua de sambata programand intalnirile dintre Anglia si Australia, Tara Galior si Noua Zeelanda si partida disputata de Leicester Tigers contra Africii de Sud.
Capul de afis al intalnirilor din aceasta saptamana l-a tinut meciul dintre Anglia si Australia, contand pentru “Cook Cup”. Englezii porneau increzatori, avand in fata o echipa a Australiei care pierduse sase din ultimele sapte partide disputate. Diferenta de valoare existenta la momentul actual intre cele doua emisfere a facut insa ca balanta meciului sa se incline in fata „sudistilor”, acestia reusind sa castige confruntarea. Wilkinson, care nu mai intalnise Australia din 2003, de la celebra finala a mondialului castigata de englezi prin „drop-goal”-ul lui „Johnny-Boy”, a fost din nou omul meciului pentru Anglia, marcand toate cele noua puncte (doua lovituri de pedeapsa si un drop), dar mai ales remarcandu-se ca cel mai combativ om de pe teren, cu 15 placaje reusite si un „turn-over”. Insuficient insa pentru a opri elanul australienilor, care pana la sfarsitul meciului au reusit doua eseuri, prin mijlocasul la gramada Will Genia si prin fundasul Adam Ashley Cooper, plus alte opt puncte prin uvertura Matt Giteau. Scorul final, 18-9 pentru Wallabies, iar pentru englezi greul abia incepe, respectiv partidele contra Africii de Sud si Noii Zeelande.
In ciuda infrangerii seferite, Anglia nu a aratat rau, dominand tusele prin Steve Borthwick si Tom Croft, de asemenea opunand o rezistenta mai mult decat onorabila in gramezile fixe, in conditiile date de o line I compusa din veterani precum Tim Payne, Steve Thompson sau Duncan Bell. Linia III engleza (Tom Croft, Lewis Moody, Jordan Crane) a fost pe deplin egala australienilor Elsom, Smith si Palu, flankerul Tom Croft aratandu-si inca o data calitatile de rugbist polivalent, utile atat in jocul de tusa, cat si in stabilizarea gramezii la momentele fixe. Punctul nevralgic al englezilor l-a constituit triunghiul defensiv compus din centri-fundas, Shane Geraghty, Dan Hipkiss si Ugo Monye (solutia ciudata a lui Martin Johnson pentru postul de fundas), cei trei reusind impreuna 11 placaje, fata de 18 ale adversarilor Ashley Cooper, Ioane si Quade Cooper, acesta din urma reusind singur sa stopeze de 11 ori atacurile englezilor in momente decisive. Chiar daca au fost ineficiente in atac, aripile engleze s-au revansat in defensiva, Mark Cueto si uriasul Matt Banahan (2.03 m) contracarand cu succes atacurile pe flanc ale australienilor. Si chiar daca eseul lui Adam Ashley-Cooper a fost marcat din placajul prea slab al lui Cueto, este greu sa-i reprosezi prea multe veteranului care a reusit 7 placaje pentru ai sai…
De parte cealalta, australienii au venit cu un capitan nou, Rocky Elsom, cu o gramada puternica pe impingeri, dar slaba in tuse, cu o linie de treisferturi desprinsa parca din rugby-league – rapida, puternica fizic si cu un excelent control al balonului si cu un antrenor in persoana lui Robbie Dean al carui viitor la carma Wallabies depinde de reusirea Grand Slamului in acest turneu european. Iar sanse reale pentru atingerea acestui tel par sa existe, australienii parand, cel putin dupa acest meci, decisi sa depaseasca momentele triste ale unui sezon ratat.

Celelalte doua partide, pe care din pacate nu le-am putut viziona, au fost Tara Galilor – Noua Zeelanda (12-19, cu un singur eseu, marcat de talonerul neo-zeelandez Andrew Hore) si Leicester Tigers – Africa de Sud (22-17 – victorie oarecum surprinzatoare la prima vedere, dar absolut fireasca tinand cont de lotul „subtire” al Springboks, din care au lipsit mai bine de doua treimi dintre titularii de drept).

Vineri se vor disputa Tara Galilor – Samoa si Franta – Africa de Sud, sambata Scotia – Fiji, Anglia – Argentina si Italia – Noua Zeelanda, iar duminica Irlanda – Australia. Cap de afis, of course, Franta – Africa de Sud… De vazut…