Floricel... Achim Floricel

Ei, bine… cine zicea ca Romania este o tara de cacat, are acum ocazia sa-si arda vreo doua peste bot si sa spuna, la fel ca Tudor Postelnicu, „Am fost un dobitoc!” Pai cum sa fie o tara de cacat aia in care, de o luna de zile se traieste ca intr-un film cu James Bond: kalashnicoave furate ca bostanii de pe tarla, scurgeri de informatii catre, dupa cum s-au exprimat autoritatile, „o tara nealiata Romaniei” si, deasupra a tot, promptitudinea politiei care a organizat filtre, a cautat acul incarul cu fan, a colaborat cu servicii care mai de care mai secrete pe fondul unui tambalau national care a tinut boborul cu sufletul la gura si cu lingura suspendata pe undeva pe la jumatatea distantei dintre gura si farfuria cu ciorba in curs de racire. Pana la urma, „happy-end”-ul a invis, netrebnicii au fost prinsi iar ticalosia reparata. Daca in cazul furtului de pistoale-mitraliera, dupa indelungi pande, filtre, tumbe si alte figuri de Buftea „magareata” a cazut, previzibil de altfel, pe prostanacii in al caror schimb de garda s-a descoperit sigiliul depozitului de armament rupt, in privinta „primului caz de spionaj de dupa 1990” povestea s-a dovedit a fi una mai complexa, mai incalcita chiar… atat de asa cum i-am spus, incat a scos in prim-plan un personaj care, din cauza numelui sau, sunt in stare sa pun pariu pe ce vreti voi, ca a fost obiectul bascaliei colegilor inca incepand cu perioada gradinitei - Achim Floricel… Ia stati asa… voi ati auzit cum ii spune lu’ asta… Achim Floricel. Si cand ma gandesc ca, pe vremea cand tarania si prostul gust nu trasesera chiar de tot prin cur tara asta, radeam de numele lui Romica Tociu… Acum nu mai rad, ca m-am imbolnavit de stomac. Revenind la domnul despre care vorbeam, Achim Floricel, nu Romica Tociu, dansul cica ar fi subofiter in structurile Ministerului Apararii, adica un tablagiu parlit, care, contra unor sume variind intre 800 si 1000 de dolari vindea unui bulgar secretele unitatii militare in care se juca el de-a Mos Teaca. Cum l-a cunoscut el pe bulgar si cum au ajuns ei sa dezvolte „relatii neprincipiale” ne spune Directia pentru combaterea sexului oral intre popoare si a terorismului; cica Mata Hari in izmene asta al nostru ar fi fost un mare specialist in domeniul informatiilor criptate si ca ar fi „cultivat o reltie de amicitie” cu un reprezentant al poporului cu ceafa groasa, relatie care, in loc sa culmineze cu patimi si iubiri, a esuat intr-un banal raport „profesional”, bazat pe schimbul de informatii contracost, ciordite la gramada pe un stick din calculatorul unitatii. Se pare ca pana la urma, nesatisfacut sentimental de lipsa de pularosenie a romanului, bulgarul s-a saturat si a acceptat sa „toarne” toata tarasenia autoritatilor romane, potrivit aceleiasi Directie pentru blow-job si cum-shoot facial. Asa ca, lipsa de initiativa erotica in relatia sa cu „amicul” bulgar l-a aruncat pe romanul nostru intr-o belea mai groasa decat ceafa celui mai cefalos dintre bulgari, politia smulgandu-l pe Floricel in miez de noapte dintre cracii nevestei, a doua zi procurorii fluturandu-i deja pe sub nas amenintari cu parnai de 25-30 de ani daca nu colaboreaza. Iar el a colaborat, ce era sa faca, si a colaborat atat de bine, incat cateva zile mai tarziu imunitatea diplomatica a atasatului militar de la ambasada Ucrainei a fost ridicata, acestuia punandu-i-se un sut in cur si fiind expulzat la Kiev sau la Moscova… de unde isi primea el statele de plata. Faptul ca povestea asta e cusuta cu ata alba, trebuie sa fii ori daltonist, ori idiot clinic sa nu-ti dai seama. Ce ma intriga pe mine este altceva – de ce ai prezenta publicului o asemenea caterinca, cand peste tot in lume chestiile astea sunt ascunse cu jena sub covor, la fel ca pisatul de mata pe care n-ai avut timp sa-l stergi pana sa apara musafirii? Apoi, de unde l-au gasit pe prapaditul ala de plutonier-major… de unde avea jigaritul ala acces la informatii atat de importante incat sa-i faca pe dusmanii tarisoarei noastre sa baleasca abundent la adulmecatul lor? Ce fel de informatii erau acelea? Cumva Romania isi pregateste in mare taina planurile de dominatie mondiala, iar un bulgar si un plutonier erau pe cale sa le zadarniceasca? Si nu in ultimul rand… si-o trageau cei doi spioni, pentru ca, din cultura mea cinematografica imi amintesc ca James Bond obisnuia sa le babardeasca pe muierile cu care interactiona… Pana si uratul asta de Daniel Craig ramane fara nadragi in cateva scene din James Bondurile in care joaca, acompaniat la nud de cateva pisicute cu impresii de spioance. Asadar, nu se poate spionaj fara sex. Poate confirma acest lucru Mihai Caraman, consilier pe probleme de securitate externa pe vremea guvernului Bombo, care in tineretea sa, pe cand lucra la Secu, neavand in activitatea profesionala bafta la tzatzici si copanele ca James Bond, a trebuit sa-si puna curul la bataie in fata unui functionar NATO cu pofte la baieti… Dar asta e… de la Baba Dochia incoace, romanii n-au avut noroc la femei… Pana si Traian si Decebal si-au dat seama de acest crud adevar in momentul in care au vrut s-o puna de-un popor si n-au gasit nici un alt stimulent erotic prin care sa-si puna in aplicare planul milenar decat propriile buci paroase. De-aia, probabil, au si iesit romanii atat de cretini… pai ce sa invete copiii intr-o casa in care nimeni nu auzise de bideu?
Dincolo de hilarul unei asemenea povesti, se ridica, totusi un semn de intrebare… Cumva se cauta justificarea pentru banii aruncati aiurea inspre bugetele serviciilor secretoase, care in afara de ascultat aiurea telefoane si santaj politic o freaca cu mare indemanare, asta in conditiile in care salariile restului bugetarilor o cam iau la vale? Sau nea Baselu’ nu mai este atat de sigur de fidelitatea unora dintre cercopitecii de pe-acolo si acum, in an electoral, are nevoie de un pretext prin care sa mai epureze o parte din dintosii despre care nu poate baga mana in foc, iar un astfel de scandal asta este fix de ce avea nevoie. Indiferent de cauzele mediatizarii acestei „afaceri de spionaj”, modul artistico-literar in care a fost expusa lasa mult de dorit: lipsa de imaginatie, incoerenta, personaje insuficient conturate… de-aia n-o sa primeasca prea curand vreun contzaran de-al nostru Nobelul pentru literatura. Si ar mai fi ceva… cum moloz sa te cheme Achim Floricel!?!