16 Horsepower

Sunt ani buni de cand consider 16 Horsepower una dintre cele mai mari formatii, iar pe David Eugene Edwards un artist genial si prea putin cunoscut si apreciat pentru uriasul sau talent.
Stilul muzical abordat de 16 Horsepower este un melanj intre folk, bluegrass, elemente de muzica traditionala si rock-alternativ, muzica trupei remarcandu-se in scurt timp ca reprezentativa pentru curentul Gothic-Americana. Creatiile lor sunt puternic impregnate de spiritul protestant american, temele lirice si frazeologia versurilor, construite dupa tiparul literar al Evangheliilor, evoca suferinta umana, acceptarea destinului, incertitudinile vietii, constiinta fatalitatii si angoasa de a nu fi mantuit. Accentul si limba specifica locuitorilor din Appalachia si zona Marilor Campii confera un pitoresc aparte melodiilor, constructia muzicala fiind sustinuta de instrumente acustice – chitara, banjo, mandolina, contrabas, completate de tobe fara efect, pian, muzicuta si acordeon. Vocea lui Edwards, inconfundabila ca tonalitate si timbru, urmeaza cadrele bluegrass si gospel, osciland intre tonuri joase, repetitive, incheiate de inflorituri vocale pe tonuri inalte, remarcabile ca efect sonor. Impresia lasata este aceea de, vorba lui Bill Corgan, „melancolie si infinita tristete”. 16 Horsepower reuseste sa afirme intr-o maniera care exclude orice compromis comercial doua elemente de originalitate: una ar fi aceea a reevaluarii intr-o maniera muzicala actuala, fara esuari banale in teme suprarealiste si post-moderniste, a folclorului american, iar a doua, de a include teme rock post-grunge in creatii ce au la baza muzica traditionala, oferind un alt curs evolutiv acesteia decat incadrarea sa pe clasicul traseu country-blues-rock’n’roll. Sound-ul rezultat este unul mult mai natural si profund uman. Dincolo de sunete, forme si culori se intrezaresc contururi psihologice si morale ale „artei ca personaj in sine”. Tendinta aceasta, vizibila si in cinematografie,in "western"-urile moderne, pune accent pe elementele filosofice ale naturalismului si existentialismului, excluzandu-se judecatile morale de natura maniheista si accentuandu-se, pe de o parte, ideea ca omul este ceea ce este, neputandu-si evita soarta, iar pe de alta parte, imposibilitatea disocierii fiintei umane si a destinului sau de mediul in care traieste. Din punct de vedere politic, mesajul pare sa contrazica „doctrina oficiala” americana a egalitatii sanselor intr-o lume a celor liberi, ideile transmise prin folclorul puternic influentat de determinismul de tip protestant si esuat de cele mai multe ori in fatalismul tragic al sectelor neo-protestante americane, reliefand ca definitorii pentru existenta momentele in care omul se vede pus in situatia de a lupta impotriva propriilor constrangeri si nevoi, de natura morala si spirituala, aflate la randul lor, de cele mai multe ori, in conflict cu preceptele de natura contractualista care stau la baza societatii si a perceptiei comune despre oameni si lume. In acest fel, orice om este „outlaw”, mantuirea sa devenind posibila numai la capatul unei existente in care destinul a fost implinit iar viata a fost incheiata sub semnul penitentei. Johnny Cash, un fin cunoscator al acestui spirit, a inclus aceste teme in muzica sa, doar ca le-a exprimat altfel.

Definitorii pentru muzica celor de la 16 Horsepower sunt piese ca „Hutterite Mile”, „Black Soul Choir”, ”Alone and Forsaken” sau ”Outlaw Song“…