the green field: No more Waltzing Matilda...

Intotdeauna este greu sa dai un pronostic inaintea unui meci dintre Africa de Sud si Australia. Rivalitatea lor incepe dinanul 1933, cand Wallabies efectueaza primul turneu in Africa de Sud, pentru o serie de cinci meciuri, la capatul careia sud-africanii au iesit invingatori cu scorul de 3-2. De atunci, s-au disputat 66 de meciuri intre cele doua echipe, Springboks castigand 39, Wallabies – 26, o singura partida incheindu-se la egalitate. Ambele echipe sunt singurele din lume care se pot lauda cu cate doua titluri mondiale castigate, nici una dintre ele nesituandu-se vreodata mai jos de locul 5 in clasamentul IRB.

Cu toate acestea, in ciuda unor pronosticurilor „amabile” care creditau si Australia cu sanse la victorie, meciul de sambata a avut un istoric simplu si previzibil. Wallabies au inceput bine – foarte bine chiar, marcand eseu chiar in primul minut, prin fundasul Adam Ashley-Cooper, Matt Giteau trecandu-si in cont punctele transformarii. Era minutul 2 si australienii pareau capabili sa produca o surpriza in fata Springboks, care veneau dupa doua saptamani deosebit de grele, in care jucasera dubla impotriva Noii Zeelande. Pana la pauza insa, sud-africanii si-au revenit, reusind sa marcheze un eseu, prin Victor Matfield, cinci lovituri de pedeapsa si un drop-goal, prin uvertura Morne Steyn. Scorul inregistrat pe tabela, 23-10, arata faptul ca Springboks controlau jocul, singura intrebare planand asupra diferentei finale de scor, nicidecum asupra victoriei. Australienii erau deja afectati de cele doua eliminari de cate 10 minute, dictate in minutele 34 si 36 impotriva lui Mat Giteau si a flankerului Richard Brown, dar mai ales de numeroasele greseli in aparare si in tuse. Lipsa de inspiratie a flankerilor Smith si Brown, slaba reactie in aparare a centrilor Barnes si Mortlock, „croiti” mai degraba pentru atac, precum si slaba coordonare in tuse a cuplului aruncator-prinzator, Stephen Moore-Nathan Sharpe, au facut din echipa Wallabies o victima a propriilor erori, in repriza secunda acestia incasand inca 6 puncte din penalitati, transformate pentru Bokies de acelasi Morne Steyn, plus un cartonas galben, primit de flankerul George Smith. Desi au marcat inca un eseu, prin Matt Giteau, australienii au plecat invinsi de la Cape Town cu 29-17, diferenta mai mica, oricum, decat diferenta de valoare relevata de jocul prestat. Australia are dupa doua meciuri un singur punct, „ciupit” ca bonus defensiv in urma intalnirii cu Noua Zeelanda. Lipsa alternativelor pentru intarirea lotului, absentele flankerilor Rocky Elsom si Phil Waugh, mai buni in aparare decat George Smith sau Richard Brown, precum si a lui Lote Tuqiri – aripa de origine fijiana incheindu-si contractul cu federatia australiana, creeaza imaginea de perdanta sigura in acest an a echipei Australiei. In plus, mai este si accidentaea capitanului Stirling Mortlock, acesta putand fi indisponibil pentru partidele viitoare. Urmatoarele trei meciuri le va juca pe teren propriu, unul impotriva All Blacks si doua impotriva sud-africanilor, urmand sa incheie turneul in deplasare, la Wellington. Vor obtine, probabil, o victorie, personal indraznind chiar un pronostic – cel putin 4 puncte si cel mult 5. Pe de alta parte, australienii sunt imprevizibili, putand oricand sa contrazica chiar si pe cei mai abili pariori…
Week-end-ul acesta este pauza in Tri Nations, urmand ca pe 22 august, la Sydney, Australia sa intalneasca Noua Zeelanda. Este o sansa pentru ambele echipe sa-si dreaga imaginea serios sifonata in urma meciurilor cu sud-africanii. Citeam zilele trecute ca in parlamentul de la Wellington s-a discutat intr-o sedinta extraordinara situatia All Blacks, dar si faptul ca Dan Carter va reveni in prima echipa, iar pentru australieni aceste vesti nu pot fi deloc imbucuratoare… Dar, dupa cum spuneam, Wallabies au fost mereu capabili de figuri frumoase, astfel incat nu putem decat sa asteptam cu interes meciurile urmatoare…

Jimmy O'Connor evitand placajul lui Victor Matfield