Nu-mi este simpatic Basescu. N-am nimic personal cu dansul… sta mai degraba in firea mea politica de anarhist cumsecade sa ma zburlesc in fata oricarei forme de autoritate si sa privesc cu scepticism pe orice muritor care se-si aseaza pe frunte sau sub fund coroane, tronuri sau alte simboluri ale puterii lumesti. Cu toate acestea, recunosc ca l-am votat, tradandu-mi in acest fel principiile si conceptiile despre lume si politica. N-am votat decat o singura data in viata mea, desi am aproape 30 de ani si ocazii am tot avut, ca doar traim intr-o democratie in care practicile electorale sunt la mare cinste, alaturi de chefurile cu manele, si ca orice imbecil patologic am votat din convingere… Nu stiu cum i-a reusit, dar chiomparliul m-a „imbarligat” pana la urma, astfel ca m-am dus la sectia de votare si i-am pus ştampila pe mecla, sprand ca tot raul din aceasta tara, din aceasta lume chiar, sa dispara sub rasuflarea etilica a Basescului. Raul n-a disparut insa, iar eu m-am vazut pus in situatia de a admite ca pe masura ce imbatranesc, devin tot mai prost…
Evolutiile ulterioare ale Baselului m-au determinat insa sa trag niste concluzii… cel putin interesante. Trebuie sa precizez din capul locului ca mi se rupe de politica lui si a pedeleului… Stiu doar ca partidul este fost membru al Internationalei Socialiste, sub conducerea lui Petre Roman si se numea PD (Partidul Democrat). Dupa care, in urma puciului basescian, Roman a fost inlaturat iar partidul a inceput s-o cotesca spre dreapta, pentru ca era la moda sa te dai pro-european de dreapta, dar si pentru ca puteau, la o adica, sa reprezinte interesele noii clase cripto-securiste de imbogatiti post-revolutionari, erijati in afaceristi de succes, care, desi au supt cu totii de la tzatza generoasa a partidului securisto-comunist, au vazut un act foarte profitabil, dar si trendy-fancy, in a te recomanda capitalist si neoliberal. Scarbiti de jocul dublu al pedeilor (actual pedelei), Internationala Socialista a considerat oportun sa le dea un sut in cur si sa-i lase sa se descurce singuri. Iar pedeii s-au descurcat, nefiind pana acum patru ani, niciodata la guvernare, dar nici in opozitie, practicand un joc de-a curul in doua luntrii, cand dandu-se in barcuta PSD-ului (cu care, vorba aia, este de-o mama… sau, mai bine zis, de-o Bunicuta), cand cu dreapta liberala. Daca stam sa privim istoria lipsita de glorie si bun simt a partidului portocaliu, avem imaginea unei formatiuni inconsecvente, ariviste, fara onoare si promotoare a interesului de gashca, mai precis a gashtii din jurul prezidentiabilului. Intr-un cuvant ii dispretuiesc atat de mult incat de cele mai multe ori si uit ca exista. Cu Basescu, situatie e insa alta… Daca personaje precum Boc, Videanu, Pogea, plus restul muierilor politice nu starnesc decat scarba si chiar mila pentru starea lor de predominanta servitute si permanent pupincurism la adresa „tatucului” cu fruntea lata, Basescu reuseste de multe ori sa enerveze sincer, reusind in cateva randuri sa ma revolte intr-atat incat l-am considerat chiar, de cateva ori, singurul responsabil pentru starea de paupertate morala si materiala a acestei tari.
Se spune despre dom’ presedinte ca-i cam plac spirtoasele, dar chiar daca ar fi adevarat, asta n-ar fi o problema… Si Winston Churchill era alcoolic si cu toate astea a scos invingatoare din razboi o insula a Marii Britanii care la un moment dat parea sa se scufunde la propriu sub bombardamentele aviatiei germane, in cel de-al doilea razboi mondial. Problema lui Basescu este aceea ca, spre deosebire de alti betivani, el nu este unul simpatic… Stie sa rada la toate glumele de cacat, scotand inflexiuni ale vocii specifice copiilor nascuti cu deficiente de memorie, dar tot lipsit de umor ramane. Atat de lipsit de umor, incat imediat poate sa-i „sara capsa” si sa te faca „gaozar” sau „tigan imputit” daca sesizeaza la tine atitudinea tendentioasa a unui „tonomat pa ieuro”… In plus, nici nu stie sa-si aleaga partenerii de pahar… Cand nu iese cu nevasta-sa la nu stiu ce terasa de pe litoral, sa bea un spritz de vara si sa danseze o macarena, iese cu Gigi Becali… si cu asta am cam spus totul… Aveam impresia falsa cum ca Basescu este un chefliu simpatic, volubil si interesant, dar nu-i adevarat… Daca nu s-ar fi „ajuns”, ar fi fost doar un „white trash”, alcoolic si mitocan, care si-ar fi batut la betie nevasta si copii, ar fi baut banii de paine si de intretinere si ar fi umblat pe sapte carari, cu slitul descheiat…
Apoi sunt muierile… sau cum le numesc gurile rele atat din opozitie, cat si din randul partenerilor de guvernare, „curvele lu’ Basescu”. Dintre acestea nu ne vom opri decat asupra lui Nutzi Udrea si Monicai Ridzi. Daca Nutzi Udrea mai merge de-un „clei”, scoaba ai-lalta e total lipsita de… Dar nu despre asta e vorba…
Despre Nutzi Udrea se stiu relativ putine lucruri… Este blonda, este inculta, a terminat o facultate particulara de cacat, umbla zvonul c-ar fi fost curva, se imbraca ca o pitipoanca de Crangasi, este nevasta lui Dorin Cocos si amanta Baselului. Barbata-su… Cocos nu Basescu, este un om lipsit de onoare, dubios si, probabil, impotent. Nu spun aceste lucruri din rautate, ci dintr-o revolta izvorata din solidaritate masculina, neputandu-mi inchipui ce fel de om este acela care, in primul rand, se insoara cu o dama de moravuri dubioase, pentru ca apoi s-o vare in patul „sefului”, pe atunci doar primar al Capitalei, pentru trei parcari si doua borduri. Trebuie sa fii degenerat sa accepti un asemenea lucru… De ce nu-i trimiti zilnic cate trei femei, una dimineata, una la pranz si una seara? Chiar trebuie sa-i dai nevasta?... Parca suntem in evul mediu… Numai atunci, cand seniorul tau avea o erectie spontana, ii puneai la dispozitie cea mai la indemana muiere, care de cele mai multe ori era nevasta, in speranta ca te va tine minte si-ti va da ca rasplata un cal de rasa si vreo doua-trei sate de iobagi… Dar cine suntem noi sa intelegem apucaturile amoroase ale celor prea-inalti…? Iar Basescu, dupa ce-i „scapa” una-doua prin locurile moi Nutzichii, in loc sa-i lase doua bancnote de 100 de RON pe perna, ii creaza minister si o face ministresa… Ai zice ca astia n-au vazut pizda in viata lor, la cat sunt de disperati – unul o ia de nevasta, altul ii face, din pamant din iarba verde, minister… Cat de nefutut trebuie sa fii, ca sa faci politica cu pantalonii in vine!? Din punct de vedere politico-sexual, Basescu sfideaza patologicul... Probabil ca nu a primit suficient piept cand era mic…
Cealalta muiere, nici macar curva nu reuseste sa fie… Monica Ridzi este atat de lipsita de feminitate si pare… atat de vai de capul ei… incat emana acelasi sex-appeal ca un pui de pisica abia scapat de la innec. Ministra… sau, pardon, fosta ministra a tineretului si sportului, desi n-a purtat in viata ei un trening si nici tanara nu cred ca a fost vreodata, Monica Ridzi a reusit performanta de a fi primul ministru demis si pe cale de a fi trimis la puscarie pentru un matrapazlac de cateva sute de mii de euro (suma care-i face, probabil, sa rada si cu curu’ pe toti smecherii care au gaurit cu zecile de miloane bugetul national) si care, culmea ironiei, a fost demascat de un ziarist sportiv de mana a saptea, care abia daca-si scotea banii de tigari scriind osanale la curu lu’ alde Gigi Becali, si il numin aici pe Catalin Tolontan. (Eu n-am citit nimic scris de asta… Scrie, macar, corect gramatical?) De data asta, Basescu s-a comportat ca un adevarat barbat – daca a vazut ca n-o poate scoate „basma curata” pe madama, s-a distantat de ea, recomandand organelor de ancheta sa actioneze profesionist si in spiritul legii, desii domnul Tibi, consort al Monicai si primar al Pertosanilor, a fost unul dintre sustinatorii financiari ai campaniilor electorale ale familiei Basescu, atat ale aluia batran, cat si a analfabetei aleia mici, cu creierul aburit de bashini de Bamboo… Desi prapadita de Ridzi si-a pus pielea la saramura s-o scoata europarlamentara pe „fata lu’ tata”, desi Basescu a profitat de banii familiei Ridzi, obtinuti prin contracte cu statul si redirectionati catre partidul basescian, cand a fost vorba sa-i sara in aparare si sa spuna de la inaltul scaunului prezidential „Totul e minciuni… inventate de moguli!”, Baselul a dat-o cotita, transmitandu-i nefericitei ex-ministrese un incurajator si plin de compasiune „Sugi pula!” Ca orice mascul alfa, prezidentul a dat de inteles familiei Ridzi ca valoarea ei in partid, apreciata dupa criterii sexuale, este aceeasi cu a unei babe rancede.
Pe langa femei si spritz, prezidentului ii mai plac si prietenii… Dar nu aia critici sau potentiali critici… pentru astia poate, cel mult sa verse o lacrima atunci cand le trage scaunul de sub cur si-i trimite la balamul, sa se caute prin scafarlie… Lui ii plac prietenii astia sinceri, care-i torna in pahar si ii canta romante dragi, de incep sa planga si sticlele de pe masa… prieteni ca Boc, Videanu, Cocos, Blaga si… ca restul pedeleului. De fiecare data cand privesc la raportul dintre Basescu si partidul sau, imi vine in minte o vorba de-a lui Dumitru Sechelariu, carte Gigi Becali: „Ba, Gigi, ba… sa nu uiti asta… Tu nu ai prieteni, ai doar slugi!” Mai mult, are o capacitate pe care numai Snoop Doggy Dogg o mai are, anume aceea de a-i transforma pe toti in curvele sale, cu singura diferenta ca amicul de peste ocean isi manifesta magnetismul farmecelor sale numai in ceea ce priveste femeile. Lui dom’ presedinte, pe langa muieri, ii mai plac si intelectualii… sau „intelectualii mei”, cum obisnuieste sa le spuna in discutiile sale particulare, parafrazand-o pe Elena Ceausescu. Drept care, „intelectualii lui” devin euro-parlamentari iar acestia, drept multumire, ii compun o oda in care il compara cu Corneliu Coposu… cam asa cum ai facut matale, dom’ profesor Preda! Pentru ca pe dom’ presedinte nu-l iubeste doar societatea, ci si societatea civila…
Sunt curios cum or sa se comporte pacalicii astia in momentul in care jupanului o sa-i sara caciula de pe cap, o sa piarda alegerile si o sa inceapa sa bata salile tribunalului, in incercarea de a fenta puscaria. Pentru ca Basescu, de cand si-a inceput cariera politica, nu si-a facut nici un prieten, doar relatii bazate pe interes, dar nici un adversar onorabil, care sa-l respecte si pe care sa-l respecte, nefiind capabil decat de tradari, machiavelicuri si smenuri politice. Din pacate pentru el si pentru elita politica pe care o reprezinta, cand va fi in genunchi, nu va fi demn de onoarea invinsilor… Va fi legat de coada unei iepe nebune si tarat prin colb. Iar cei care vor da bice iepei vor fi poate chiar aceia care astazi ii zambesc plini de servitute…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu