The Road

Despre John Hillcoat v-am mai povestit cu prilejul articolului despre „The Proposition”. Era insa de asteptat ca asocierea dintre regizorul australian si autorul americam Cormac Mc Carthy sa produca o pelicula interesanta sub toate aspectele sale, nu neaparat recomandata ca un succes de box office, dar profunda si foarte realistic compusa. Despre scrierile lui McCarthy putem preciza urmatorul fapt si anume ca au mai fost ecranizate, cele mai cunoscute fiind „All the Pretty Horses”, transpusa cinematografic in anul 2000 de catre Billy Bob Thornton, cu Matt Damon, Henry Thomas si Penelope Cruz, dar si mult mai celebra „No Country For Old Men”, ecranizata de Ethan si Joel Coen.
Naturalist si deloc abandonat unor clisee suprarealiste, „The Road” este un film cu o structura riguroasa a personajelor, foarte autentic, care ofera o imagine deloc comoda a naturii umane atunci cand este supusa unor factori de presiune extremi cum ar fi… o lume care isi traieste ultimele clipe, agatandu-se de viata cu o disperare salbatica, amorala si terifiant de absurda. Desi totul se deruleaza pe fondul unei lupte feroce pentru putinul timp ramas lumii, actiunea nu este una alerta, specifica scenariior „apocaliptice” hollywoodiene, ci una aproape statica, grea, amplificata in lipsa sa de dinamism si de atmosfera grea, ca de plumb, asemenea unui cer fara soare care ucide incet,dar ireversibil si ireparabil, ultimele fire de viata. Un adevarat maestru al descrierii dramelor provocate de dileme morale, Hillcoat isi structureaza intriga filmului pe urmatoarea teza – in conditiile in care speranta devine inutila, singura certitudine a unei lumi muribunde fiind apropierea sfarsitului, ce pret mai pot avea valorile morale si umanitatea din noi?
Viggo Mortensen, unul dintre cei mai completi actori ai generatiei sale, joaca rolul unui tata prins intre dilema supravietuirii si cea a prezervarii unor sentimente ce altdata au tinut oamenii impreuna si care acum par sa se descompuna odata cu ultimele zvacniri ale speciei umane. Chiar si atunci cand omul devine la propriu lup pentru seamanul sau, vanandu-l ca sa-i manance carnea, preocuparea tatalui este sa pastreze neatinsa puritatea fiului sau, aratandu-i prin exemplul sau ceea ce altadata era considerat bun si drept. Atunci cand oamenii se transforma in animale, el continua sa creada in umanitate, refuzand scuza crimei pentru supravietuire, alegand mai degraba sa moara decat sa ucida.
Este o altfel de Apocalipsa, una a negurii din noi, distrugerea totala a omenirii, fizica si morala, nefiind adusa de nimeni altcineva decat de omul care se transforma in bestie si incepe sa se devoreze. „The Road” nu este un film care sa prezinte eroi, poate din acest motiv nici nu a prins atat de bine la un public comod, invatat sa aleaga intre personaje bune si personaje rele, intr-o paleta morala bicolora, pentru ca este greu sa transformi in erou pe acela care se lupta doar sa-si pastreze umanitatea. Unul dintre mesajele cele mai profunde ale cartii si ale filmului este acela ca, pana la urma, chiar si in cel din urma ceas, va exista cineva care va crede ca omul inseamna mai mult decat un animal manat doar de instinctul supravietuirii.