Ciocoime veche si noua

In mod sigur nu-mi plac nici regii si nici alte categorii de infumurati si trepanati care se recomanda cu „sange albastru”. Dedicandu-ma constiincios si plin de zel studiului istoriei, am putut constata ca, exceptandu-i pe derbedeii autoproclamati regi la inceputul evului mediu si care au ajuns sa ocupe o asemenea pozitie exclusiv datorita stapanirii acelor mijloace de constrangere militara, mijloace care s-au dovedit utile ulterior atat in obtinerea unui statut economic, cat si in stabilirea unei genealogii scoboratoare direct din carul zburator al Sfantului Ilie, „monarhii constitutionali” din zilele noastre, reprezentati de multitudinea de masuri lungi sau borcanate, urechi clapauge si chelii radioase, nu au nereusit sa mai impuna acelasi respect precum reuseau, odinioara, batausii clocotind de nervi si degraba varsatori de sange, pulimea contemporana ajungand chiar, de pilda, a compara mecla unui domn respectabil, precum Charlie de Wales, cu un Volkswagen cu usile deschise…
In mod normal nu m-ar fi preocupat acest subiect… bine, nu ca m-ar preocupa acum (sic!), daca nu as fi vazut invitat intr-o dimineta, la emisiunea unei dudui fitnesista, Florentina pe numel ei, un ditamai cuplul princiar, ba, daca stăm sa ne uitam in gura lor, chiar regal… Este vorba de printul Paul (cel pe care Basescu il striga la botezul odraslei „Alteta… bai, Alteta, baaai… hahaha!!!) si de printesa Lia (denumita in cadrul onorabilei Case Regale Romane „fufa aia care se crede regina”). Florentina isi pusese colantii aia noi, de duminica, pentru ca, deh, nu pe fiecare zi aduci intr-o emisiune de pitipoance ditamai căpăţânile incoronate, si un tricou decoltat pana sub buric, spre care privea hulpav Printu’ de fiecare data cand nevasta-sa se uita in alta parte. Printu’ si Printesa stăteau cuviinciosi pe canapeaua pe care in timpul saptamanii transpiră plina de zel proletar Florentina in timp ce-si face exercitiile de gimnastica, ea cu mainile in poala si intr-un semi-profil „a la Lady Di”, iar el pe oua, oarecum crăcit, etalând niste pantofi fara siteruri, din cu totul alt film decat costumul de haine. Intre fraze poticnite, intrebari stupide si fiţe princiare, printesa Lia a „dat una” absolut monumentala, de era sa ma darame de pe bicicleta medicinala: intrebata daca este capitala un loc unde poti face sport si miscare in aer liber, ea zice: „Dhesigur… pentru ca in Bucharest esti… foarti mult park…” Printul zambea tamp si dadea usor din cap, la fel cum dadeau pe vremuri cateii din plastic de sub luneta Daciei 1300. N-am mai apucat sa vad ce s-a intamplat mai departe, ca a inceput repriza a doua din Noua Zeelanda-Africa de Sud, meciul al doilea, si a trebuit sa revin la damblalele mele…
Dar, dupa ce s-a terminat meciul, am stat eu si am rumegat la ganduri si am ajuns, invariabil, sa ma gandesc la cat de nashpa e coltul asta de lume si cat de toparlani oamenii care se dau cu butetinul pe-aici, din moment ce pana Printu’ si Printesa au ajuns sa faca utza, utza in mondenitati ieftine, fiind atat de disperati dupa publicitate incat accepta sa vina la o emisiune in care gazda ii intervieveaza imbracata in costum de baie. Dar, rumegand in continuare la informatia depozitata sub scoarta cerebrala, mi-am dat seama ca, pana la urma, este perfect normal ca si cele doua capete cu stea in frunte sa abordeze realitatea intr-o logica nikitiniana si sexy-brailesciana, cu atat mai mult cu cat dansii nici macar nu sunt in masura sa poarte cusme voievodale, din acelea cu brosa aurita si pana de strut. Pentru ca oricat sa chinuit Printu’ sa-i fie recunoscut titlul, nu prea are cum sa reuseasca din simplul motiv ca, pana la urma, nu are nici un drept princiar. Paul, cel care se recomanda ca insusi mostenitor al coroanei Romaniei, este nepotul lui Carol al II-lea si al lui Zizi Lambrino, cea pe care Regina Maria obisnuia s-o alinte, cand o pomenea, cu un plin de sinceritate „curva dracului, arza-o-ar jocul ghenei de stricata”. Indragostit ca un motan, Carol al II-le isi asculta chemarile priapice, isi paraseste postul din armata (trebuie sa precizam ca la acea data Romania era in plin razboi mondial si, colac peste pupaza, ocupata in trei sferturi din teritoriul sau de armata germana… dar ce mai conta asta in fata dragostei…) si fuge la Odessa, pe atunci un soi de oras-lupanar, ca sa se casatoreasca cu duduia, renumita de altfel pentru „cumintenia” liberala a moravurilor ei. Casa regala se face foc si para, anuleaza casatoria in anul 1919, pentru ca doi ani mai tarziu, in anul nuntii lui Carol al II-lea cu printesa Elena a Greciei, sa o trimita pe Zizi cu bagaje, catel si purcel, dar si cu fiul bastard Mircea Grigore, in Franta, asigurandu-i in acelasi timp, o renta anuala de 110.000 de franci francezi, o suma deloc mica daca tinem cont de „praful” acelor vremuri, abia isite dintr-un ditamai razboiul mondial. Mircea Grigore a fost o persoana retrasa si modesta, singurele sale iesiri”excentrice” fiind desele procese intentate Casei Regale pentru a-i fi recunoscuta descendenta regala si aparteneta la familia Hohenzollern. In anul 2003, un tribunal francez si unul portughez i-au dat lui Mircea Grigore dreptul sa poarte numele de Hohenzollern, fapt care nu insamna insa mare lucru, deoarece descententa o stabileste, in cadrul unei familii regale, doar conducatorul Casei, adica regele, din acest punct de vedere existand unele diferente deloc neglijabile intre dreptul civil si dreptul dinastic. Iar Mihai I nu s-a sinchisit, se pare, de asemenea fleacuri, astfel incat nefericitul fiu al lui Carol al II-le s-a prapadit trei ani mai tarziu, fara ca macar sa treaca o data pragul resedintei regale de la Versoix. Paul insa s-a dovedit mai tenace decat tatal sau. Provenit din prima castorie a lui Mircea Grigore cu o oarecare Helene Nagavitzine, Paul a vrut neaparat sa i se recunoasca atat titlul de print, cat si dreptul la o buna parte din mostenirea familiei regale romane. Pentru acest deziderat, Paul s-a luat la „tranta” cu Regele Mihai, ajungand in final chiar sa afirme ca deportarile evreiesti din Romania au fost opera unchiului sau. Ulterior, speriat de gafa facuta, a incercat s-o „dea cotita”, dar Mihai I a jurat ca, cu prima ocazie cand il va intalni, ii va rupe picioarele acelui insolent pui de bastard. Pe langa aceste „lupte dinastice”, Paul s-a mai ocupat, in ultimii 20 de ani cu o afacere cu frigidere, cu un mariaj cu Lia Triff, cu o candidatura esuata la presedintia Romaniei si cu o naseala din partea lui Basescu, devenind, printr-o logica a cumetriilor, ruda cu Bercea Mondialul. Pana la urma, Paul este un personaj tragi-comic si un pic ridicol, la fel ca numarul pe care si l-a atarnat de coada limuzinei personale: B… PPR. N-ar trebui sa ne mire ca s-a casatorit cu Lia Triff, celebra in Stetele Unite pentru lipsa de scrupule si concupiscenta in adunarea de recunoastere si avere. Lia Triff si-a inceput „cariera” de sotie si mama de familie, prin casatoria cu un avocat renumit, Melvin Belli, cand ea avea 25, iar el 65. Dupa un divort „cu cantec” in urma caruia Belli nu a lasat nici un cent Liei, mentionand chiar in testamentul sau ca-i lasa „praful de pe toba” acelei femei „mizerabile si parsive”, era clar ca duduia trebuia sa se reorienteze. Asa ca, numai ea stie cum, l-a gasit pe Paul, aflat la inceputul anilor 90 intr-un mod foarte ciudat in gratiile puterii de la Bucuresti si care era primit de alde Iliescu, Voican-Voiculescu si Roman cu toate onorurile, nefiind scos din „alteta regala”, asta in timp ce Regele Mihai era discreditat si ii era interzis accesul in tara.
Ca sa fiu sincer, mi se rupe de fitele de neam prost ale unor impostori care viseaza la cai verzi pe pereti si se cred Micky Mouse… Daca in rarele momente cand frec telecomanda de pe un post pe altul sunt bombardat cu mârlani gen Tociu&Palade, Bote, Bianca lu’ Bote, Bomba Sexy&Dodel sau alti „carnati” care vor sa danseze pentru mine, ar fi culmea sa ma violenteze moral „impaiatii” astia doi. Cu toate acestea, desi nu ma dau in vand dupa „regalisti”, ma dau in vant dupa oamenii merituoasi. Si, oricat de socialist m-as recomanda, nu pot sa nu fiu recunoscator regilor Romaniei pentru uriasul merit in modernizarea si reintregirea tarii. Ce ma doare insa este cum de s-a ajuns ca in aceasta tara, decazuta cultural si moral si lasata prada unei clici securisto-capitaliste, pusa numai pe furat, pana si simbolurile acestei natiuni, simboluri in cadrul carora inaginea Regalitatii este una dintre cele mai ireprosabile, au ajuns sa fie deturnate de un cuplu de mascarici care confunda inteligenta cu fiţele si nobletea izvorata din modestie cu infatuarea „omului nou” de tip manelifer… si unde asta… fix la Florentina in emisiune…