Paris, Paris!

Pana la urma, finalul Turului Frantei a fost unul previzibil: Contador a castigat, Andy Schleck s-a clasat al doilea, iar Lance a venit pe locul trei. Franco Pellizotti a castigat tricoul de cel mai bun catarator, realizand peste 200 de puncte, cam cate realiza si Richard Virenque in zilele lui de glorie, Thor Hushovd a luat tricoul verde, al celui mai bun sprinter, iar Schleck-ul cel mic, Andy, pe cel alb, al celui mai bun tanar din competitie. Etapa de pe Mont Ventoux a fost spectaculoasa, dar nu atat de spectaculoasa pe cat ne-am asteptat… Juan Manuel Garate a trecut primul, urmat de curajosul german de la Tem Columbia, Tony Martin, considerat pe buna dreptate „revelatia” acestui Tur. Frank Schleck a incercat sa-i „fure” locul de pe podium lui Armstrong, dar incercarile sale de evadare au fost prea pripite si prea „hei-rupiste” pentru a-i oferi vigoarea si constanta atacurilor necesare pentru asigurarea unui avantaj util in fata texanului. Cum era de asteptat, Armstrong, vulpoi batran, nu s-a lasat impresionat de focul de paie iscat de Scleck-ul cel mare, lasandu-l pe acesta sa oboseasca pentru ca, la sfarsitul etapei sa chiar sa reuseasca sa mai adauge inca doua secunde la diferenta dintre ei in clasamentul general. Celalalt duel, cel dintre Alberto Contador si Andy Scleck nu a fost nici el mai spectaculos, spaniolul lasandu-l pe tanarul luxemburhez sa treaca in fata sa, dar nelasandu-i acestuia nici o secunda. La sfarsitul infernalei catarari, Contador era castigatorul Turului Frantei.
In ultima zi, la Paris, s-a baut sampanie, s-au facut poze si s-a pedalat intr-o atmosfera tovaraseasca. Mark Cavendish, cel mai teribil sprinter al ultimului deceniu, a castigat detasat etapa, adaugandu-si cea de-a sasea victorie de etapa in Turul din acest an si cea de-a zecea din ultimii doi ani.
Euskaltel a terminat pe locul sase in clasamentul pe echipe, cel mai bine clasandu-se, dintre rutierii basci, Mikel Astarloza, pe locul 10. Bine, dar e mult loc si de mai bine…
Pentru la anul se anunta o competitie foarte interesanta, cea mai interesanta din ultimii trei ani, intre un Alberto Contador care se apropie de maturitatea sportiva si ambitiosul Andy Schleck, tanarul decis sa-si faca un nume mare in ciclism, acompaniati de nemuritorul Lance Armstrong, care deja si-a anuntat perticiparea in Tur alaturi de o noua echipa, Radio Shack. Am presentimentul ca va fi una dintre cele mai interesante competitii din ultimii ani… Sa fie intr-un ceas cu cuc!

… si sa nu uitam, prestatia comentatorilor Eurosport! Daca pe pacalicii ai’lalti doi nici nu m-am obosit sa-i tin minte, atat de interesanti si spirituali s-au dovedit in comentarii, l-am retinut in schimb pe Manolo… cum care?... Manolo Terzian… Nu citesc presa sportiva si nici emisiunile de sport nu le urmaresc. Uneori, cand pedalez, mai dau teveul pe Sport.Ro si-l las sa vorbeasca de-ale lui, dar nu retin nimic. Manolo, insa, mi-a ramas in minte de la episodul ala cu Giovanni Becali, cand deranjat de intrebarile puse, impresarul pulii si-a iesit din pepeni si a inceput sa-l faca prost, idiot si cacacios, aruncandu-i cu lavaliera in fata si trantindu-i o flegma in freza (partea comica era ca, intr-adeva, intrebarile lui Terzian erau puse aiurea; a incercat sa fie „incisiv”, dar nu a reusit decat sa para un bou, astfel incat, pe undeva, gestul gibonului becaliot se justifica intr-un fel!) Iar prostul de Manolo, in loc sa-i rupa un scaun in cap, cum ar fi facut orice barbat cu o farama de demnitate in el, se tot mira de ce pleaca „invitatul”, in loc sa stea sa continue discutia… Ei bine, Manolo a comis-o si de data asta, in stilul sau, incurcand ciclistii, incurcand etapele, incurcand datele, incurcandu-si intre ei colegii de comentariu. A injurat si el la Lance ca, deh!, se poarta in ultima vreme, ne-a dat citate de acum o suta de ani din „L’Equipe” si „Midi Olympique” pe care le descoperise pe loc cu Google Search, prezentandu-le ca „brand news”, ce sa mai… Noroc ca s-a terminat Turul si poate si el sa se intoarca la ale dansului, respectiv ultimele stiri despre buci si tzatze, intre doua intreceri de voinicie melteneasca, cu protagonisti ca Valahu’ si Oncescu… Hai sictir, mitocane, ca dupa ce ca esti prost, ti-o mai si cauti! Chiar n-as fi crezut ca flegma lui Becali poate capata dimensiuni atat de metafizice…