Debutul jocurilor olimpice de la Vancouver mi-au prilejuit, comparand cu ceea ce se intampla in jurul meu, o serie de concluzii amare. Nu este tocmai normal ca intr-o tara predominant montana, situata intr-o zona cu clima temperat continentala si in care iernile dureaza din noiembrie pana in martie, sa nu apara un schior, fie pe disciplinele nordice, fie pe cele alpine, care sa emita pretentii, nu zic la vreu Glob de Cristal, dar macar la un Top 30, acolo… Asta in conditiile in care toti snobii de Bucuresti se calca pe degete ca sa mearga la schi in Austria, partiile din Romania devenind deja… mult prea „coca” pentru gusturile lor de corporatisti „rafinaţi”. In Romania mai schiază doar Vladescu si Nuţi Udrea, dar si lor le place mai mult sa se dea cu ciolofanul. In rest, desi sunt partii, unele dintre ele chiar sfintite din telescaun de un sobor de preoti, si desi ar fi zapada, pana acum performantele nu ne recomanda ca o natiune demna de luat in seama la sporturile de iarna.
Din punct de vedere sportiv, in ciuda declinului accentuat din ultimii zece ani, Romania nu este o tara tocmai de lepadat. Chiar si fara un sprijin material serios, sportivii romani au excelat in discipline la care natiuni mai avute nu s-au uitat decat de la distanta. Gimnastica, box, canotaj, handbal, atletism, rugby, scrima, înot, tenis de masa, tenis de camp sau fotbal sunt domenii in care compatriotii nosti s-au remarcat prin prestatii demne de pastrat in istoria sportului. In comparatie cu Olanda, Danemarca, Austria, sau Portugalia, tari mai bogate, Romania a reusit performante sportive mult peste recomandarile statutului sau material, uman si chiar moral. De multe ori obisnuim sa spunem despre compariotii nosti ca sunt… ma rog… asa cum sunt… lenesi, needucati, dedemni de incredere, dar in materie de sport, acolo unde toate aceste defecte sunt contraindicate, reusim… sa ne intrecem pe noi! Ceea ce, evident, e mai mult decat bine…! Responsabil pentru toate aceste lucruri nu este insa capitalismul democratic de ultimi douazeci de ani, ci, paradoxal sau nu, metoda sovietica de pedagogie sportiva, care îmbina ideologia patriotarda cu biciul si cu recompensele moderate, intocmai la fel ca in cazul animalului de povara care, pentru a munci cu spor, este hranit numai atat cat sa stie ca-i este foame. Gloria unei medalii olimpice eclipseaza prin stralucire toate aceste lipsuri si privatiuni, astfel incat orice sportiv care a urcat pe un podium olimpic sau mondial, la sfarsitul carierei, va spune ca nimic nu a fost facut in zadar. Si, intr-adevar, sa te situezi in primele 10-15 natiuni olimpice, nu-i deloc un lucru de lepadat…
In cazul sporturilor de iarna, dupa cum spuneam, lucrurile nu au mers la fel de bine cum merg… sau, de fapt, cum au mers, in cazul celor de vara… Doar o medalie de bronz obtinuta in 1968, la olimpiada de la Grenoble, de Ion Panturu si Nicolae Neagoe. In rest, doar bune intentii… si sperante… Ca Paul Pepene, care a castigat la sfarsitul lui ianuarie cursa de pursuit 30 km de la Hinterzarten, Germania, intr-o competitie de juniori, sau ca Pertica Hagiu, castigator la aceeasi proba, dar pe distanta de 20 de kilometri. Sau ca Eva Tofalvi, care a ocupat locul 18 din 88 de concurente, la proba de sprint 7,5 km, la olimpiada care tocmai a inceput. Viitorul ne va arata daca aceste performante sunt sau nu meteorice. Lipsa banilor este. Intotdeauna, argumentul adus de sportivi cand se pune in discutie performantele slabe. Si este cu atat mai trist cu cat, conform calculelor unor nasuri lungi de la nu stiu ce institut specializat, fiecare iarna aduce in Romania pagube de 2 miliarde de euro, provocate in special de deficientele de infrastructura, accentuate de aparitia viscolului si a zapezii. Ceea ce inseamna ca, probabil, cand Romania isi va rezolva problemele de infrastructura, vor apara si medalii la olimpiadele de iarna, pentru ca, odata scapati de "stricaciunile" bugetare provocate de acest anotimp, poate vor mai ramane ceva parale stranse pentru finantarea sporturilor de sezon. Unde, ca performante, suntem depasiti de Australia, care are un aur obtinut intr-o cursa de short track skating in 2002, la Salt Lake City, ramasa de pomina ca urmare a unui carambol in care au fost implicati, cu douazeci de metri inainte de finish, toti participantii, mai putin ultimul clasat, Steve Bradbury, care astfel a devenit campion olimpic… Bradbury este din Sidney. Stie cineva cate grade celsius sunt acum la Sidney?… Pentru ca acolo e fix miezul verii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu