Celebrul 702

“Celebrul 702” este una dintre cele mai inteligente realizari ale cinematografiei romanesti. Asta poate si din cauza ca are la baza piesa unui autor inteligent, Alexandru Mirodan, dar si pentru ca a fost realizat sub bagheta regizorala a unui regizor cel putin la fel de spectaculos si de „cu temele facute” ca Liviu Ciulei, Mihai Iacob. Distributia filmului numara actori ca Radu Beligan, in rolul principal, Fory Etterle, Ion Fintesteanu, Florin Piersic, Sanda Toma sau Dem Radulescu.
Actiunea se bazeaza pe povestea lui Kid, un tanar rebel, arestat si condamnat la moarte in urma unei inscenari a unor gangsteri care aveau nevoie de un „tap ispasitor” pentru o crima pe care o comisesera. In ultimul moment, avocatul sau reuseste sa-l convinga pe directorul inchisorii sa amane executia prizonierului, deoarece o celebra editura, „Books & Books”, doreste sa semneze un contract pentru a obtine drepturile asupra publicarii memoriilor lui Kid. Peste noapte acesta devine vedeta inchisorii, cartile sale doborand toate recordurile la vanzari si impunandu-se ca „opere fundamentale” pentru tanara generatie.
Pelicula impresioneaza in special prin claritatea si coerenta dialogurilor, transpunerea scenariului semanand mai degraba cu o piesa de teatru, decat cu modul specific de abordare cinematografica. Radu Beligan, pe atunci in varsta de 44 de ani, reuseste un rol complet din toate punctele de vedere, elegant, intelectual si jovial deopotriva, ca un mixt intre Gregory Peck si Jack Lemmon.
Desi aerul literar pe care il emana este acela al unui absurd kafkanian transpus intr-o maniera postmodernista, filmul trateaza tema depersonalizarii individului in fata autoritarismului mascat sub forma legalitatii, osciland intre tragicomic, trimitandu-ne cu gandul la posibilul concept regizoral pe care Charlie Chaplin l-ar fi avut despre opera orwelliana. Libertatea, adevarul, dreptatea devin forme lipsite de continut, astfel incat dispare orice deosebire intre cei dinauntrul si cei dinafara gratiilor. Astfel, pildele unui condamnat pot fi reperele unei noi etici, artificiala dar profitabila economic si politic pentru toata lumea, chiar daca are ca finalitate suprimarea individului ca fiinta morala. Desi tentatia adevarului si a dragostei apare pe alocuri, in final personajul central capituleaza in fata „ispitelor lumii”, acceptand pentru bunastarea sa imediata pretul distrugerii umanitatii sale.
Ca maniera de realizare, filmul pare sa inspire un expresionism tarziu, decorurile lasate in semiumbra amintind de Robert Wiene sau de Fritz Land, dar si de clasicul noir hollywoodian, pelicula aratand din acest punct de vedere prea putin europeana. Puternic, savuros, plin de replici „destepte”, filmul poate fi asemuit unui „Citizen Kane” autohton.