vineri, 6 noiembrie 2009

Dor de lene...


Dupa o luna de concediu si inca o lune de lene crunta, m-am decis sa-mi reiau activitatea blogaristica prin anuntul ca nu am nimic deosebit de comunicat semenilor mei in afara de faptul ca, asa cum se intampla de obicei in lunile octombrie-noiembrie, sunt lovit de obisnuita lene de toamna…
Demult, pe vremea cand abilitatea de a ma minti in privinta lucrurilor si a oamenilor se manifesta in plenitudinea fortelor sale, obisnuiam sa numesc aceasta lene nostalgie, termen pretentios si poate prea artistic pentru sufletul meu de tabla. Mi-au trebuit ani si schimbari fundamentale ale obiceiurilor alimentare pana sa-mi dau seama ca de fapt acea stare de spirit care-mi vibra intre laringe si esofag precum un Stradivarius sub cupola bazilicii Sfantului Petru de la Vatican era o atat de banala si lipsita de glorie lene, suplinita pe alocuri, poate, de o usoara gastrita provocata de consumul de legume si fructe din lunile din urma. Acum, eliberat de patimile lumesti si de tirania sufletului, pot contempla linistit aceasta lene de culoarea frunzelor moarte, precum marele Siddhartha eternitatea de dincolo de bine si de rau. Iar daca acum ceva vreme consideram acest lucru ca pe ceva nociv spiritului, acum, cand am renuntat la el ca la o povara inutila existentei, ma bucur de amorteala acestei trandaveli ca de caldura plapumioarei din par de camila cu care obisnuieste Monica sa ne inveleasca cand pierdem noptile uitandu-ne la filmele lui Truffaut, in fata cu cate o bucata aburinda de dovleac copt si uns cu miere de albine…
Pana la urma, este o stare la care nu as renunta pentru nimic in lume… As putea trai intr-un noiembrie perpetuu, cu zile innorate si reci, cu nopti inghetate si cu miros de iarna, cufundate in ceata… Parca si vinul are alt gust... rece si catifelat, pulsand ca o inima intr-o caseta de otel captusita cu piele de caprioara. In rest, Kate Bush, Serge Gainsbourg si Jacques Brel. Am incercat si putin Sabato, dar l-am abandonat… Am descoperit insa cat de bine se potriveste Monicai „Hounds of Love”… Parca a fost scris pentru ea…

Niciun comentariu: