In primul meci pe care gazdele il disputau in Turneu pe Noul Lansdowne Road, irlandezii au fost surclasati de o echipa a Frantei careia, in mod paradoxal, i-a marcat trei eseuri, primind in schimb doar unul. 6 penalitati transformate magistral in puncte de Morgan Parra, poate cel mai inteligent jocator din emisfera de nord, au facut diferenta si au stabilit scorul final la 25-22 in favoarea vizitatorilor. Unde au pierdut insa meciul irlandezii?
In urma cu doia ani, cand au castigat Marele Slem, cheia succesului pentru irlandezi a stat in consistenta pachetului de inaintare, sustinut excelent pe axul frontal de Horan, Flannery si Hayes. Niciunul dintre acestia nu se mai regaseste in actualul lot, desi componenta liniilor din spate ale gramezii a ramas aceeasi. Cei doi pilieri, Cian Healey si Mike Ross sunt combativi si relativ stabili in momentele gramezii, dar insuficient de inteligenti in faza defensiva. Rory Best isi da silinta de pe postul talonerului, dar valoarea sa, atat in privinta aruncarilor de pe tusa, cat si a mobilitatii in atac, este limitata in comparatie cu ce arata Flannery in anii trecuti. Treisferturile sunt decimate, accidentatii Tommy Bowe si Rob Kearney lipsind jocului Irlandei, in afara de asta, nici Brian O’Driscoll si nici Gordon D’Arcy nemaiavand elanul si eficienta ofensiva din anii trecuti. Marea problema pare pare insa sa vina de pe compartimentul median, de la cei doi mijlocasi, Tomas O’Leary fiind un demiu de valoare medie, iar Johnny Sexton inca prea tanar pentru a-l face uitat pe O’Gara, aratand lipsuri nu atat in jocul cu piciorul, cat in gasitrea rapida de solutii la constructie, in jocul din camp. Impresioneaza insa linia III irlandeza, in care a revenit Jamie Heaslip si in care se prefigureaza succesul unui jucator de mare potential, Sean O’Brien de la Leinster.
Jocul Frantei pare sa se fi schimbat dupa intalnirea cu Scotia, in care elevii lui Marc Lievremont au primit foarte usor eseuri de la un adversar de care si-ar fi dorit o distanta mai mare pe tabela de marcaj. Revenirea lui Poitrenaud ca fundas si reasezarea lui Traille ca centru interior ar fi trebuit sa se faca simtite atat ofensiv, cat si defensiv... si totusi... Franta a primit trei eseuri, nu a marcat decat unul, castigand si acest meci aproape in totalitate datorita inaintarii, facand uitate vremurile in care francezii predau tuturor europenilor adevarate lectii de virtuozitate pe treisferturi. Oamenii cheie ai „cocosilor” au fost talonerul William Servat si inchizatorul Imanol Harinordoqui, cei care au stiut cum sa coordoneze de la cele doua capete efortul unei gramezi ai caror membrii au obtinut majoritatea penalitatilor transformate de Parra. Mai presus de orice, insa, rugbistii din Hexagon au aratat o incredibila tarie de caracter, stiind sa se mentina in joc si sa profite de fiecare oportunitate de a pune puncte pe tabela, in ciuda ofensivei dezlantuite a unor gazde care, desi au culcat de trei ori balonul in terenul de tinta advers, nu au putut castiga meciul.
Dupa infrangerea de duminica, Irlanda pare sa fi iesit din calculele victoriei finale in Turneu, asteptand-o doua deplasari foarte dificile, la Edinburgh si Cardiff, plus un meci de infern la Dublin contra Angliei, meci in care, daca vor trece de francezi, englezii vor juca cu Marele Slem pe masa. Franta mai are de rezolvat doar dilema de pe Twickenham. Daca ii vor bate pe englezi, se pot considera in mare parte castigatorii Turneului si al Marelui Slem, pentru ca este greu de crezut ca vor mai pierde puncte in deplasarea de la Roma, sau acasa cu Tara Galilor. Personal insa nu cred ca vor trece de englezi, astfel incat irlandezii isi vor putea fixa, ca obiectiv prncipal, cum sa le strice petrecerea antipaticilor vecini de peste mare, care asteapta de opt ani un nou succes in Six Nations.
Lupta la sol - O'Driscoll si Domingo
Tusa nu tocmai reusita - Paul O'Connell
Eseul francez, marcat de Maxime Medart
Excelentul Morgan Parra
Al treilea eseu irlandez, marcat de Jamie Heaslip
Dezolarea lui O'Driscoll
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu