Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Desi este la moda printre boturile groase sa se dea tristi, deprimati sau, pur si simplu plictisiti in aceasta perioada, eu nu sunt deloc asa. Mie imi place, chiar cu riscul de a nu fi in trend. Si nu as avea, zau, nici cel mai mic motiv sa nu-mi placa... Este vesela, pestrita, plina de arome si sclipiri care ma poarta aproape de copilarie... de care, daca este sa dam crezare Monichii-Pisichii, nu sunt chiar atat de departe, desi sunt ditamai huliganul de treizeci de ani... Ieri l-am asteptat plin de sinceritate infantila pe Mos Craciun si pot spune ca am fost mai mult decat incantat cand am desfacut cadourile. Ce-i drept, unele cadouri depaseau 40 de grade de... caldura sufleteasca, dar acest lucru nu are importanta... Jucariile se shimba odata cu varsta...
Am impodobit bradul, am primit colindatori si nu am fost la supermagazine, pentru ca suntem anarhisti si, in plus, ne consideram mult prea speciali pentru mass-market. Singurul regret este ca nu am putut ajunge la biserica, pentru ca trebuie sa va marturisesc ca Biserica este singura institutie pe care scapa revoltei noastre plina de decenta si de iubire fata de oameni. Am mancat fripturica de porc, caltabos, lebar, toba si cartofi la cuptor, udati de o excelenta feteasca neagra si de un brandy grecesc, iar la desert cozonac si tort de biscuiti cu ciocolata. Si ca sa nu se depuna prin locurile moi, dimineata asta am facut 20 de kilometri de bicicleta, plus 45 de minute de fitness. Ne-am uitat la „Stardust” si ne-am ras toata ziua... cum, de altfel, ne propunem sa o facem si in continuare... Fara glume ieftine de televizor si fara politica! Hahaha!!!... Si pentru ca azi este Boxing Day, abia astept Worcester cu Northhampton, iar maine Quins cu Wasps! Whatta day...
Craciun fericit! Va iubim!
