16 Horsepower

Sunt ani buni de cand consider 16 Horsepower una dintre cele mai mari formatii, iar pe David Eugene Edwards un artist genial si prea putin cunoscut si apreciat pentru uriasul sau talent.
Stilul muzical abordat de 16 Horsepower este un melanj intre folk, bluegrass, elemente de muzica traditionala si rock-alternativ, muzica trupei remarcandu-se in scurt timp ca reprezentativa pentru curentul Gothic-Americana. Creatiile lor sunt puternic impregnate de spiritul protestant american, temele lirice si frazeologia versurilor, construite dupa tiparul literar al Evangheliilor, evoca suferinta umana, acceptarea destinului, incertitudinile vietii, constiinta fatalitatii si angoasa de a nu fi mantuit. Accentul si limba specifica locuitorilor din Appalachia si zona Marilor Campii confera un pitoresc aparte melodiilor, constructia muzicala fiind sustinuta de instrumente acustice – chitara, banjo, mandolina, contrabas, completate de tobe fara efect, pian, muzicuta si acordeon. Vocea lui Edwards, inconfundabila ca tonalitate si timbru, urmeaza cadrele bluegrass si gospel, osciland intre tonuri joase, repetitive, incheiate de inflorituri vocale pe tonuri inalte, remarcabile ca efect sonor. Impresia lasata este aceea de, vorba lui Bill Corgan, „melancolie si infinita tristete”. 16 Horsepower reuseste sa afirme intr-o maniera care exclude orice compromis comercial doua elemente de originalitate: una ar fi aceea a reevaluarii intr-o maniera muzicala actuala, fara esuari banale in teme suprarealiste si post-moderniste, a folclorului american, iar a doua, de a include teme rock post-grunge in creatii ce au la baza muzica traditionala, oferind un alt curs evolutiv acesteia decat incadrarea sa pe clasicul traseu country-blues-rock’n’roll. Sound-ul rezultat este unul mult mai natural si profund uman. Dincolo de sunete, forme si culori se intrezaresc contururi psihologice si morale ale „artei ca personaj in sine”. Tendinta aceasta, vizibila si in cinematografie,in "western"-urile moderne, pune accent pe elementele filosofice ale naturalismului si existentialismului, excluzandu-se judecatile morale de natura maniheista si accentuandu-se, pe de o parte, ideea ca omul este ceea ce este, neputandu-si evita soarta, iar pe de alta parte, imposibilitatea disocierii fiintei umane si a destinului sau de mediul in care traieste. Din punct de vedere politic, mesajul pare sa contrazica „doctrina oficiala” americana a egalitatii sanselor intr-o lume a celor liberi, ideile transmise prin folclorul puternic influentat de determinismul de tip protestant si esuat de cele mai multe ori in fatalismul tragic al sectelor neo-protestante americane, reliefand ca definitorii pentru existenta momentele in care omul se vede pus in situatia de a lupta impotriva propriilor constrangeri si nevoi, de natura morala si spirituala, aflate la randul lor, de cele mai multe ori, in conflict cu preceptele de natura contractualista care stau la baza societatii si a perceptiei comune despre oameni si lume. In acest fel, orice om este „outlaw”, mantuirea sa devenind posibila numai la capatul unei existente in care destinul a fost implinit iar viata a fost incheiata sub semnul penitentei. Johnny Cash, un fin cunoscator al acestui spirit, a inclus aceste teme in muzica sa, doar ca le-a exprimat altfel.

Definitorii pentru muzica celor de la 16 Horsepower sunt piese ca „Hutterite Mile”, „Black Soul Choir”, ”Alone and Forsaken” sau ”Outlaw Song“…

Ladies and gentlemen, from Mechanicsville Virginia... Jason Mraz!

De vreo doua saptamani am facut rost de doua albume ale lui Jason Mraz – “Mr. A-Z” (2005) si “We Sing. We Dance. We Steal Things” (2008), plus catva piese live, plus cateva melodii de pe primul sau album, “Waiting for My Rocket to Come” (2002). As fi facut, probabil rost si de restul albumului, dar intre timp a cazut conexiunea la hubs, iar eu, persoana destul de lenesa din fire, n-am mai stat sa caut si restul…
Dar pana la urma, cine este Jason Mraz si de ce vorbim despre dansul? Dupa cum sugeram si in titlul acestui articol, este nascut in Mechanicsville, Virginia, din stramosi cu origini cehoslovace, are 32 de ani si a devenit celebru mai ales dupa lansarea albumului “We Sing. We Dance. We Steal Things” in primavara anului trecut si mai ales dupa succesul pieselor “I’m Yours” si “Make it Mine”. Dar cum data primelor aparitii pe posturile de caterinca si cultura muzicala “MTV si fratii sai” nu coincid in nici un caz cu datele reale definitorii pentru viata si activitatea unui artist, momentul difuzarii clipurilor pieselor sus mentionate nu poate fi considerat unul de referinta nici pentru Jason Mraz. Artist care, fara sa faca prea multe valuri si mai ales fara sa-si doreasca cu tot din adinsul celebritatea, a preferat sa studieze stiluri si armonii, sa-si perfectioneze tehnica si sa caute un optim de compatibilitate intre linia melodica si versuri, atat sub aspectul ritmicitatii, cat si al mesajului transmis. Talentul sau de muzician nu a ramas neremarcat, Mraz fiind invitat sa concerteze in deschiderea lui David Mattews Band sau Alanis Morissette, pentru ca in toamna lui 2005 sa deschida toate cele cinci concerte ale celor de la Rolling Stones pe coasta de est a S.U.A. Anul urmator este marcat de colaborarea cu mai multe trupe de rock-alternativ, printre care merita a fi mentionate nume precum Live sa P.O.D. Incet dar sigur, Jason Mraz si-a facut loc in lumea cu adevarat buna a muzicii.
Fara sa abordeze un stil anume, imbinand elemente de pop-rock si blue-eyed soul cu jazz, groove si reggae, Mraz reuseste sa creeze partituri originale, ritmuri si armonii, asa cum numai cineva nascut cu muzica in sange o poate face. De asemenea, merita remarcate prestatiile sale “live”, impecabile ca interpretare dar si “asortate” cu improvizatii originale, toate conturand imaginea unui artist minutios, bun technician, dar si plin de imaginatie si de ceva ce multor “artisti profesionisti” le lipseste, anume bucuria cu care se dedica artei sale.
O alta chestie care pot spune ca mi-a placut la el, este mesajul apolitic al melodiilor. Desi ascult “piese cu mesaj”, “gustand” plin de constinciozitate civica Bob Dylan, Bruce Springsteen, U2, The Clash, Billy Bragg sau Rage Against The Machine, am avut dintotdeauna o simpatie pentru creatorii care au ramas conservatori, fideli mesajului pur spiritual al diferitelor forme de arta. Jason Mraz canta despre dragoste, despre bucuria vietii, despre prietenie, despre suflet si daruire. Dincolo de griul cotidian, dincolo de estetica uratului, dincolo de lucrurile care trebuiesc spuse sau de romantele ieftine, avem imaginea unui muzician care alege sa faca muzica si atat. Interesant, placut, armonios si doct din punct de vedere musical… un artist care, fara indoiala stie ce face si ce are de facut.

Recomand “Lucky”, “Live High”, “Make It Mine”, “I’ll Do Anything”, “Did You Get My Message”… si restul…

Si ca sa nu creada cineva ca m-am inmuiat si ca am devenit prea idealist si iubitor de cele lumesti, data viitoare am sa povestesc despre fenomenalii 16 Horsepower.