Sambata, 23 mai a avut loc cel mai important eveniment al rugby-ului continental intercluburi – finala Heineken Cup. Cele doua semifinale de dinaintea ultimului act au opus, intr-un meci, cele doua franchize majore din Irlanda, Munster si Leinster, iar in celalalt pe galezii de la Cardiff Blues englezilor de la Leicester Tigers si au avut ca invingatoare echipele cotate cu a doua sansa, respectiv Leinster si Leicester.
Leinster este una dintre cele mai titrate echipe irlandeze. Castigatoare de 22 de ori a campionatului inter-provincial irlandez si de doua ori a Celtic League, franchiza din Dublin se afla totusi in conul de umbra al celor din Munster, rivalii traditionali, de care nu ii despartea ca performante decat rezultatele mult mai bune ale rugbistilor din Cork si Limerick in cupele europene, respectiv patru prezente in finala Heineken Cup, dintre care doua incununate de succes. De aceea, semifinala disputata in urma cu doua saptamani dintre cele doua grupari se anunta una de foc. Echipa lui Brian O’Driscoll s-a comportat mai bine, onorandu-si blazonul cu o victorie de prestigiu in fata unei echipe din care putem aminti nume ca David Wallace, Alan Quinlan, Paul O’Conell, Donncha O’Callaghan, Jerry Flannery, John Hayes, Marcus Horan, Ronan O’Gara, Peter Stringer sau Doug Howlett. Sorul final, 25-6 (3-0 la eseuri) pentru Leinster a aratat intocmai imaginea unei echipe rapide si ofensive, mai puternica pe linia de treisferturi datorita aportului unor jucatori precum Felipe Contempomi, Chris Whitaker, Johnny Sexton, Gordon D’Arcy, Shane Horgan, Luke Fitzgerald, Rob Kearney, Isa Nacewa, Girvan Dempsey si mai ales al fenomenalului Brian O’Driscoll.
De cealalta parte, Leicester Tigers este o echipa care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Despre cel mai galonat club de rugby din lume, prezent in la fiecare editie a Heineken Cup, pe care a si castigat-o de doua ori din cinci prezente in finala, invingator in opt editii ale campionatului englez, ultima oara chiar in editia din acest an si de sase ori in Cupa Anglo-Galeza (EDF Energy Cup), se putea spune ca pornea ca favorit inca de la inceputul turneului. Cutoate acestea, semifinala impotriva celor de la Cardiff Blues a fost una decisa, pentru prima oara in istaria turneelor importante de rugby, dupa loviturile de picior. Nefericitul Martyn Williams rateaza pentru Cardiff, Jordan Crane inscrie pentru Leicester, iar englezii ajung in finala la capatul unui meci incheiat 26-26 (2-2 la eseuri) si decis la loviturile „care pe care”, deoarece dupa cele cinci lovituri initiale rezultatul de pe tabela prezenta o egalitate perfecta.
Inaintea meciului de pe Murrayfield, Leicester Tigers era afavorita, desi englezii erau doar o echipa de club, fata de Leinster - o franchiza care aduna cei mai buni jucatori ai unei provincii in care activeaza aproape saizeci de cluburi de rugby. In plus, in echipa Lions alcatuita in acest an in vederea turneului din Africa de Sud, irlandezii aveau selectionati patru jucatori, fata de doar unul, cati aveau englezii. Chiar si asa, insa, omogenitatea lotului si nu in ultimul rand traditia, ii recomanda pe cei de la Leicester Tigers cu mai multe sanse la castigarea finalei.
Meciul a fost unul destul de lipsit de spectaculozitate, englezii reusind de multe ori sa aduca meciul la nivelul inclestarilor primelor linii, unde erau superiori irlandezilor, cu o linie I formata din Marcos Ayerza, George Chuter, Martin Castrogiovani, Julian White si Ben Kayser (ultimii doi din postura de rezerve) si o linie II compusa din Ben Kay si Tom Croft. Irlandezii compensau pe gramada prin forta si rapiditatea in deschidere a liniei III, din cadrul careia se remarcau teribilul flanker australian Rocky Elsom (declarat la sfarsit „omul meciului”) si inchizatorul titular in nationala Irlandei Jamie Heaslip. Dar, cum se intampla in cazul tacticilor bazate pe jocul de uzura purtat pe inaintare, s-a gresit mai mult, oferindu-se posibilitatea marcarii punctelor din lovituri de pedeapsa. De trei ori au marcat Leicester Tigers, prin Lulien Dupuy si doar de doua ori Leinster, sprin inlocuitorul accidentatului Felipe Compempomi, tanarul Johnny Sexton. Diferenta a fost facuta de „drop-goal”-urile marcate in debutul partidei de O’Driscoll si Sexton, acesta din urma reusind o minune de sut de la peste 50 de metri. Eseurile partidei au fost reusite de flankerul Ben Woods, pntru englezi, respectiv inchizatorul Jamie Heaslip, pentru irlandezi, iar egalitatea s-a mentinut pana in minutul 70, cand, in urma unei penalitati transformate, Johnny Sexton si-a pus echipa intr-un avantaj de trei puncte care s-a mentinut pana la sfarsitul partidei. Leinster castiga cu 19-16 si intra pentru prima oara in posesia Heineken Cup.
Concluziile in urma unui astfel de meci sunt foarte putine, cea mai pertinenta fiind aceea ca finala nu a reusit in mici un caz sa se ridice la dramatismul si nivelul calitativ al semifinalelor. In rest doar statistici seci, specifice unui meci greu de judecat din alte perspective.
In acest week-end se desfasoara finala Super 14, intre sud-africanii de la Bulls si neo-zeelandezii de la Chiefs. Faptul ca echipa din Pretoria joaca pe teren propriu, pe stadionul Loftus Verstfeld, poate fi un avantaj, dar nu unul decisiv… Pentru ca nimic nu este dinainte stabilit atunci cand joci impotriva unei echipe din Noua Zeelanda…
Leinster este una dintre cele mai titrate echipe irlandeze. Castigatoare de 22 de ori a campionatului inter-provincial irlandez si de doua ori a Celtic League, franchiza din Dublin se afla totusi in conul de umbra al celor din Munster, rivalii traditionali, de care nu ii despartea ca performante decat rezultatele mult mai bune ale rugbistilor din Cork si Limerick in cupele europene, respectiv patru prezente in finala Heineken Cup, dintre care doua incununate de succes. De aceea, semifinala disputata in urma cu doua saptamani dintre cele doua grupari se anunta una de foc. Echipa lui Brian O’Driscoll s-a comportat mai bine, onorandu-si blazonul cu o victorie de prestigiu in fata unei echipe din care putem aminti nume ca David Wallace, Alan Quinlan, Paul O’Conell, Donncha O’Callaghan, Jerry Flannery, John Hayes, Marcus Horan, Ronan O’Gara, Peter Stringer sau Doug Howlett. Sorul final, 25-6 (3-0 la eseuri) pentru Leinster a aratat intocmai imaginea unei echipe rapide si ofensive, mai puternica pe linia de treisferturi datorita aportului unor jucatori precum Felipe Contempomi, Chris Whitaker, Johnny Sexton, Gordon D’Arcy, Shane Horgan, Luke Fitzgerald, Rob Kearney, Isa Nacewa, Girvan Dempsey si mai ales al fenomenalului Brian O’Driscoll.
De cealalta parte, Leicester Tigers este o echipa care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Despre cel mai galonat club de rugby din lume, prezent in la fiecare editie a Heineken Cup, pe care a si castigat-o de doua ori din cinci prezente in finala, invingator in opt editii ale campionatului englez, ultima oara chiar in editia din acest an si de sase ori in Cupa Anglo-Galeza (EDF Energy Cup), se putea spune ca pornea ca favorit inca de la inceputul turneului. Cutoate acestea, semifinala impotriva celor de la Cardiff Blues a fost una decisa, pentru prima oara in istaria turneelor importante de rugby, dupa loviturile de picior. Nefericitul Martyn Williams rateaza pentru Cardiff, Jordan Crane inscrie pentru Leicester, iar englezii ajung in finala la capatul unui meci incheiat 26-26 (2-2 la eseuri) si decis la loviturile „care pe care”, deoarece dupa cele cinci lovituri initiale rezultatul de pe tabela prezenta o egalitate perfecta.
Inaintea meciului de pe Murrayfield, Leicester Tigers era afavorita, desi englezii erau doar o echipa de club, fata de Leinster - o franchiza care aduna cei mai buni jucatori ai unei provincii in care activeaza aproape saizeci de cluburi de rugby. In plus, in echipa Lions alcatuita in acest an in vederea turneului din Africa de Sud, irlandezii aveau selectionati patru jucatori, fata de doar unul, cati aveau englezii. Chiar si asa, insa, omogenitatea lotului si nu in ultimul rand traditia, ii recomanda pe cei de la Leicester Tigers cu mai multe sanse la castigarea finalei.
Meciul a fost unul destul de lipsit de spectaculozitate, englezii reusind de multe ori sa aduca meciul la nivelul inclestarilor primelor linii, unde erau superiori irlandezilor, cu o linie I formata din Marcos Ayerza, George Chuter, Martin Castrogiovani, Julian White si Ben Kayser (ultimii doi din postura de rezerve) si o linie II compusa din Ben Kay si Tom Croft. Irlandezii compensau pe gramada prin forta si rapiditatea in deschidere a liniei III, din cadrul careia se remarcau teribilul flanker australian Rocky Elsom (declarat la sfarsit „omul meciului”) si inchizatorul titular in nationala Irlandei Jamie Heaslip. Dar, cum se intampla in cazul tacticilor bazate pe jocul de uzura purtat pe inaintare, s-a gresit mai mult, oferindu-se posibilitatea marcarii punctelor din lovituri de pedeapsa. De trei ori au marcat Leicester Tigers, prin Lulien Dupuy si doar de doua ori Leinster, sprin inlocuitorul accidentatului Felipe Compempomi, tanarul Johnny Sexton. Diferenta a fost facuta de „drop-goal”-urile marcate in debutul partidei de O’Driscoll si Sexton, acesta din urma reusind o minune de sut de la peste 50 de metri. Eseurile partidei au fost reusite de flankerul Ben Woods, pntru englezi, respectiv inchizatorul Jamie Heaslip, pentru irlandezi, iar egalitatea s-a mentinut pana in minutul 70, cand, in urma unei penalitati transformate, Johnny Sexton si-a pus echipa intr-un avantaj de trei puncte care s-a mentinut pana la sfarsitul partidei. Leinster castiga cu 19-16 si intra pentru prima oara in posesia Heineken Cup.
Concluziile in urma unui astfel de meci sunt foarte putine, cea mai pertinenta fiind aceea ca finala nu a reusit in mici un caz sa se ridice la dramatismul si nivelul calitativ al semifinalelor. In rest doar statistici seci, specifice unui meci greu de judecat din alte perspective.
In acest week-end se desfasoara finala Super 14, intre sud-africanii de la Bulls si neo-zeelandezii de la Chiefs. Faptul ca echipa din Pretoria joaca pe teren propriu, pe stadionul Loftus Verstfeld, poate fi un avantaj, dar nu unul decisiv… Pentru ca nimic nu este dinainte stabilit atunci cand joci impotriva unei echipe din Noua Zeelanda…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu